Ce-mi place mie la femei, ce admir, este memoria lor afectivă. Te uiți pe pagina de Facebook a unei femei și găsești specificarea „căsătorită cu …, din … ”, ziua luna, anul. Sau afli, află toată suflarea spațiului virtual, ceva și mai demn de reținut: „într-o relație din 14 iulie 2013” sau, mă rog, o altă zi. Hai, pricep, căsătoria e un eveniment unic, de care trebuie să-și reamintească până și tăntălăii de bărbați. Dar „începutul relației”, ăsta cum îl fixezi în țintarul memoriei? E ziua când l-ai întâlnit? E ziua în care v-ați abandonat unul altuia – nu, mai corect, „una/altuia” – , când v-ați … iubit și fizic, cum ar veni? Cred că ultima variantă e cea adevărată. Bănuiesc că 99% dintre bărbați nu știu când s-a întâmplat, dar știu cu precizie matematică toate femeile. De ce? Pentru că pentru ele a însemnat ceva acel prim „raport” săvârșit în fața lui Cupidon … A „fi cu cineva”, la femeie este ceva mult mai profund … La bărbați … Și nu greșesc!
Tristan MIHUŢA
