Iar mă trezii linșată pe o pagină de vedete. Dar, mai bine să vă povestesc. Polițistul Marian Godina, căruia poți să-i reproșezi multe, dar nu că nu știe să scrie corect românește, a folosit într-o postare expresia „un prieten de-ai mei”. Un deștept, că mai bine nu i-aș putea zice, nu pare interesat de esența postării, intervenind însă prompt în legătură cu limba română folosită în aceasta: „nu se spune corect «un coleg de-ai mei», ci «un coleg de-al meu»”. E lesne de imaginat ce-a urmat: „părerologie” ridicată la rang de artă. Văzând acestea, hotărăsc, în fuga vagonului, să le fac tuturor un bine și să lămuresc situația: „Se poate liniști toată lumea. Sunt corecte, conform DOOM 2, ambele variante. Cât despre corectorul care corectează, ar putea începe cu regulile elementare de redactare.” Precizez că individul care l-a corectat pe Godină habar n-avea de spațieri, ghilimele românești etc.
Nu trec bine câteva minute, că-mi răspunde un alt părerolog de serviciu, Tudor Podea pe nume, plasându-mi, spre luare la cunoștință, linkul unei emisiuni a lui Radu Paraschivescu, în care acesta susținea că este corectă strict varianta „un coleg de-ai mei”, cealaltă, respectiv „un coleg de-al meu”, fiind greșită. Firește, mă văd responsabilă să-i răspund lui Tudor Podea: „Paraschivescu greșește în acest material. Nu a consultat DOOM 2 și vorbește fără să fie la zi cu informațiile.” Tudor Podea însă insistă și consideră chiar că e momentul să-mi și trosnească una peste deșteptăciune, numindu-mă, ironic, „expertă de pe internet”: „… da, nu știu cum de nu mi-am dat seama că Paraschivescu greșește în timp ce experții de pe internet au dreptate.” Încă destul de calmă, îi răspund preopinentului: „… limba română chiar e profesia mea, iar Paraschivescu nu a consultat, pentru acest material, DOOM 2. Și nu sunt o expertă de pe net, ci una autentică.” Rămânând neîncrezător, în loc să se documenteze de unul singur, alergând urgent la DOOM 2 și pe unde mai crede el de cuviință, Tudor Podea preferă să considere că oamenii pregătiți într-un domeniu sau altul sunt sclavii săi prea-umili, care trebuie cu orice preț să-i și demonstreze ce susțin, în loc să-și demonstreze el însuși teoriile, atunci când le are; și-mi poruncește: „… la ce capitol și cu ce explicație?” Ei bine, de data asta mi-am pierdut răbdarea: „ Tudor Podea, îți răspund doar pentru că mi-e cât se poate de clar că ești o persoană leneșă și faci parte dintre aceia care, fără să studieze un fenomen sau să se documenteze de unul singur, se repede să fie „Gică contra” pe oriunde apucă și să profite de cunoștințele celor care au muncit înainte de a scoate o vorbă pe gură.
Iată, deci, precizarea din DOOM2 (la pag. XCIII) care te interesează atât pe tine, cât și pe Paraschivescu:
„În construcţia cu prepoziţia de (care şi-a pierdut sensul partitiv, dobândind sensul „de felul”) + prenume posesiv, norma actuală admite atât pluralul, cât şi singularul: un prieten de-ai mei/de-al meu, o prietenă de-ale mele/de-a mea.
Aşadar, DOOM 2 le acceptă pe amândouă.”
Momentan, domnul Deșteptovici a tăcut. Poate va reveni, poate nu. Vreau însă să subliniez, o dată în plus, că am demonstrat mereu că nu vorbesc doar de dragul de a mă afla în treabă și în niciun caz nu acord credit nelimitat unui realizator oarecare de emisiuni, fie ele chiar referitoare la limba română. Poate aici stă chintesența (inclusiv a) halului în care ne alegem conducătorii, mai știi? Ștampilăm crezând orbește vorbe goale, fără să verificăm deloc ce stă în spatele lor. Apoi sărim, ca Ioța-n coasă, impunându-ne părerea greșită. Oare n-ar fi bine să deschidem gura doar atunci când suntem siguri că știm ce „debităm”?
 Eugenia CRAINIC (fb)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here