De parcă nu ar fi de ajuns afluxul de evenimente şi informaţii contradictorii care s-au succedat de la începutul anului 2020, un an pe care nu-l vom uita prea uşor, de la Iaşi, preotul Constantin Sturzu, purtătorul de vorbe goale al Mitropoliei Bucovinei şi Moldovei, nu conteneşte să ne vorbească despre …. nimic.
Pandemia a adus la pachet foarte multe restricţii care au generat decizii contradictorii la nivelul instituţiilor publice, cozile sunt la ordinea zilei, la farmacie, la bancă, la market, la metrou, la instanţe…. În tot acest haos orice om de bună-credinţă aşteaptă din partea oamenilor bisericii mai multă moderaţie şi o abordare mai înţeleaptă în privinţa soluţionării unor probleme. Care este produsul gândirii şi acţiunilor feţelor bisericeşti? Un fel de cotcodăceală de găină care tocmai a făcut un …. ou. La fel ca o găină care dă o dimensiune hiperbolică unui gest cotidian, Biserica Ortodoxă Română face din te miri ce o catastrofă pe care ţine să ne-o prezinte într-un stil pe care mulţi dintre noi îl considerăm perimat şi demn de o predică de Ev Mediu.
La fel ca şi clasa politică, Biserica Ortodoxă Română a căpătat un aer vetust, fiind parcă alcătuite din personaje anacronice care nu mai au nici în clin, nici în mânecă nici cu realitatea, nici cu sagacitatea, dar ceea ce este si mai îngrijorător nici cu bunul simţ.
După ce, acum câteva săptămâni, preotul Constantin Sturzu rupea gura Ieşilor cu o declaraţie de personaj de tabloide, spunând că o urmăreşte cu mare interes pe Dana Budeanu, de câteva zile nu ne mai putem conecta la realitatea cotidiană fără să dăm de apariţiile şi declaraţiile sale despre racla Sfintei Parascheva, despre pelerinii care au venit în număr mare şi vor mai veni …. În fine…mi-e greu să urmăresc elucubraţiile unui preot de Ev Mediu cu aere de holtei de Dorobanţi, însă, un lucru străbate din toată situaţia, limpede ca şuvoiul unui pârâu de munte, Biserica Ordoxă Română are nevoie de o reformă structurală şi de imagine, altfel riscă să devină o amintire a unei instituţii populate cu indivizi bizari.
Încrederea populaţiei în Biserică şi în clasa politică devine pe zi ce trece o amintire despre ceea ce înseamnă naivitate şi deşertăciune, căci nimeni nu se procupă, aşa cum spunea Tolstoi, ”ca înainte de a da poporului preoţi, soldaţi sau învăţători, ar fi mai bine să afli dacă nu cumva moare de foame”.
Autorităţile de la Iaşi nu au încercat să afle dacă România are nevoie de îmbulzeala de la raclele lui Sturzu sau de un comportament responsabil şi civilizat în faţa unei situaţii de criză.
„Un singur profesor bun este mult mai folositor decât 100 de preoţi”, spunea Thomas Paine, căci un individ educat în spiritul respectării legilor, al bunului simţ şi al dorinţei de a-şi respecta semenii nu va avea nevoie de predicile sforăitoare ale feţelor bisericeşti privind izbăvirea păcatelor prin atingerea moştelor. Educaţia însă nu se bucură de acelaşi suport material şi moral din partea politicienilor, căci un electorat cu o inteligenţă peste medie nu poate pune ştampila pe un candidat care a promovat examenul de Bacalaureat la 40 de ani. Politicienii au nevoie de preoţii manipulatori, preoţii au nevoie de autorităţile locale pentru huzurul pe banul public.
Acesta este cercul vicios în care îşi duce existenţa România din momentul în care a fost „înconjurată de preoţi care tot cântă pe toate vocile că împărăţia lor nu este din lumea asta, dar care între timp acaparează cu lăcomie tot ce apucă”, aşa cum spunea Napoleon.
Ciprian DEMETER – cotidianul.ro
