Orice om politic care nu e născut și crescut în Arad cade în capcana de a se lua la trântă, într-un fel sau altul, cu UTA. În Arad sunt puține lucruri cu care nu te joci, oricine-ai fi, oricare ți-ar fi scopul și durata vizitei în acest oraș, și, primul dintre ele este UTA. Majoritatea arădenilor, poate, și-a pierdut demnitatea în ochii cerșetorilor de voturi, o dată la 4 ani. Majoritatea arădenilor, poate, și-a uitat valorile din prea multa trudă a supraviețuirii într-un oraș care nu oferă nimic dar care i-a luat totul. Oricât de mare și de definit ne-ar fi simbolul, îl putem pierde uneori prin mormanele de probleme citadine, cotidiene, etern nerezolvate. Dar asta nu înseamnă că e uitat. UTA e singurul lucru pe care, oricare arădean care pleacă definitiv de pe aceste meleaguri, îl ia cu el oriunde și pentru totdeauna. Chiar și-n mormânt. UTA e singura particulă invizibilă care încă ne mai ține uniți. UTA e singura noastră comoară și UTA e singura noastră speranță chiar și atunci când ne-am pierdut toate speranțele.
Un arădean, niciodată, nu cântărește UTA în câștig. Nici în sensul sportiv al termenului, nici în sensul lui pragmatic și exclusiv financiar. Un arădean, niciodată nu va pedepsi UTA pentru că pierde, ci îi va pedepsi crunt pe cei din cauza cărora pierde. Și, de 20 de ani (!) UTA mai mult pierde pentru că, de 20 ani, s-a tot găsit câte cineva care să-și dea toată silința și să-și pună la dispoziție toată nepriceperea ca să se ajungă la acest scop.
După patetica introducere, să definim și cui i se adresează
În primul rând, generic, oricui îi mai vine ideea să creadă că UTA e doar un ceva la „și alte probleme” și nu vrea să priceapă că UTA este „acea problemă” care poate da foc, la propriu, la oraș! În al doilea rând, primarului Călin Bibarț care, se pare, încă nu știe primarul cărui oraș îi este, care-i simbolul acelui oraș și ce trebuie să facă el pentru acel simbol.
Ce ne-a venit, așa brusc?
Un suporter al UTA-ei l-a abordat pe Călin Bibarț pe un subiect sensibil: halul în care este „NOUL” stadion Francisc Neuman și gazonul DEPLORABIL. Nemulțumirile cetățeanului au fost despre problemele generate de predarea arenei către club, despre gazon pentru că am ajuns cei mai vestiți din România și la acest capitol, evident, în sens negativ și despre faptul ca în interiorul stadionului, mai ales la etaj, încă e praful și mizeria ca după război. Iar clubul UTA nu poate să facă nimic pentru asta, nici măcar un cui să bată în perete, pentru că nu-i aparține stadionul, e doar închiriat de club și toate obligațiile îi revin administrației.
Și, ce a înțeles primarul nostru din această interpelare? Asta a înțeles:
Interlocutorul îi răspunde punctual și nu are rost să intervenim:
Călin Bibarț continuă cu reproșurile și ajunge la concluzia că dialogul este inutil:
Și, ca să fie clar pentru toată lumea, arădenii, în anul cu stadioanele închise, au luat bilete virtuale și abonamente de aproximativ 400.000 euro fără să poată măcar intra pe stadion, dar acolo au acces la meciuri gratis oameni și „cunoștințe”, care se trec pe listă la intrare „prieteni cu primarul”.
Și, apropo, UTA plătește chirie tot primăriei pentru folosirea stadionului, o chirie suficient de mare încât să-și asume responsabilitatea pentru întreținere primăria Arad.
„Nu e treaba clubului UTA să se bage în chestiunea legată de calitatea gazonului. Pentru acest stadion și teren, noi plătim chirie, iar proprietarul trebuie să facă toate demersurile ca să justifice această chirie. Adică achităm niște bani pentru vestiare, magazii, dar și un teren pus la punct, la cheie. Nu avem voie și nici nu dorim, nu avem capacitatea, să intervenim la gazon, este în sarcina titularului”, a declarat, în 10 februarie, Alexandru Meszar, conducătorul clubului fanion al Aradului referindu-se, bineînțeles, la Primăria Arad când vorbește despre „proprietar” sau „titular”.
În concluzie, îi dăm un sfat domnului primar actual și tuturor celor care vor veni după el: NU VĂ PUNEȚI CU UTA și cu SUPORTERII EI! Și, dăm acest sfat, înțelegându-i frustrarea că trebuie să dreagă tot ce a distrus predecesorul său, fără ca măcar să se poată exprima public despre asta, fiind în aceeași barcă a partidului.
Sasha ROMANOV (criticarad.ro)
