Tăt ma mner gi șe îi atita rautace întra oamini . Gi mic prunc mie m-o fost drag să vorbăsc în graiu’ nost șela gin strabuni , așă cum îi auzăm pa tati Pătru șî pa mami Catița , pa moșu Bubi șî pa baba Marie , pa baba Mariuță , pa moșu Șandru șî pa baba Iuli , gi la Roșâia , pa veșinii mnei gi când eram prunc , p-aclo pa la Coșioba .
Când eram școlari șî vorbem cu voarbile noașce stramoșășci , ierau nișce coleji mai ocoșî , care să dageu mari „domni” șî care ma insultau zâcând că îs on țaran prost . Da , îs țaran șî mi-s falos cu asta , numa că nu-s prost . Nișiodată nu am folosât alce voarbe , oringe am fost , la școală , catană , o la serviși , gicât numa voarbile noașce româneșci care să vorbeu la Coșioba me dragă .
Pa pajina me gi feisbuc , am scris vreme gi mai bine gi tri ani , în tătă zî câce on cuvânt , pasta o mie doauă suce gi cuvince coșiobaneșci , pa care le-am explicat pa ‘nțalesu’ lu’ tățî . Am scris gi asăminea pasta trizăși gi pațănii gin vremea prunșii mele , gi când eram la școală la Cimișoara , gi când am fost catană , o la serviși pân Banat , agică la Valea Mare , Caprioara , Lipova , Ștaroviț , Cuvejgi , Chizdia , Labașânț , Chesânț , Dorgoș , Varnița, Patârș , Bruznic , Zabalț , Ohaba sau Vizma .
Șî atunși când am scris lucrurile eșcea , mai sus pominice , s-or gasât nișce habauși , ba să ma corecteză , ba să ma sfagească , o să mă insulce . Pa mulțî , ceară dacă cregem că îs precini șî cunoscuțî i-am șcers gi pa mapă , agică gin pajina me gi soșializare .
Tâțî ășcia care erau șî îs potrivniși șelor scrisă în grai , o fac fie că îs șiudoșî , că ei nu pot scrie la fel , fie că nu preșep voarbile eșcea șî atunși să razbună în tăce felurile . Mulțî înșearcă să să ieie dupa mine , da nu pot, o nu șciu șî să fac gi tătă pomina , scluțând voarbile eșcea mândre ale noașce . Îs , șei drept șî oamini agivarațî , care cu bucurie șicesc cuvincile eșcea , aducându-șî amince gin vremea când ierau prunși , fiecare în sacile lor draji șî spunându-ne , cum să zâșe la on anumit lucru în locurile noașce gi bașcină . Șe să fași , așă-i întra oamini șî așă o fi până-i lumea .
Șî amu gi când am hotarât cu fracile Pavăl , să activăm în cadru’ STRAJĂRILOR COȘIOBII , cu voarbe în grai , am gasât la unii multă pizmă , șiudă șî ură . Da nu-i bai , mem mai giparce , pântru că , „nu tăt șe zboară să șî mâncă” , nebagând în samă tățî proșcii , care să cred șî fuduli .
DUMNEZO , PA TÂȚÎ NE ALDUIASCĂ ȘÎ S-AUZÂM , NUMA GI BINE !
Marius BRASAI
