Se face așa de gol în jur! Am pierdut prieteni, amici, cunoscuți la care țineam. Mă trezesc că aș împărtăși o întâmplare trăită cândva, o amintire din copilărie, din tinerețe și nu mai am cu cine. Chiar că nimic nu mai este cum a fost … Să nu mai fie loc pe pământ de o nuntă, de o logodnă, de un botez ori de o banală aniversare!? Să îi înmormântăm pe ai noștri în saci, dezbrăcați, cu punga de haine alături, de parcă s-ar putea îmbrăca pe drum, ca să apară decent în fața lui Dumnezeu!?
Uneori, mă întreb dacă este real ce trăiesc. Este, din păcate. Văd oamenii mascați și triști, pe stradă. Citesc în ziare, aici pe facebook ori aud că s-a mai stins un suflet, și încă unul, și încă unul … De felul meu sunt optimist, dar ceea ce se întâmplă mi se pare fără sfârșit. Aud vorbindu-se de valul al patrulea, al … Și neputincioșii ăștia care ne „conduc”, ori ticăloșii, zi-le cum vrei…. Absurdul s-a insinuat peste noi ș între noi și Castelul lui Kafka nici vorbă să ni se arate. Urâte, nesuferite vremuri!
Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here