Victoria grupării politice a Maiei Sandu, în Moldova, nu e triumful democrației pro-occidentale, cum se clamează, ci faptul că moldovenii au ajuns la „fundul sacului” și au votat din disperare! Sărăcia și corupția au învins propaganda demagogică comunistă, care, după ce te plăteau, în batjocură, cu 200 $/lună, de-ți chiorăiau mațele de foame, îți spunea că ai tot ce-ți trebuie și trăiești mai bine decât capitaliștii „ce-ți sug sângele” și au salarii de peste 2000 $/lună. Nu conștiința și inteligența i-a determinat pe moldoveni să nu mai voteze cu mizeria criptocomunistă, ci foamea. Acolo s-a ajuns! Foamea i-a lecuit de demagogie, minciună și hoție generalizată, la care au fost supuși de cei care au profitat de doctrina pro-rusă, pentru a jefui cetățeanul moldovean. Deci, moldovenii s-au comportat exact ca țăranii în 1907. Nu mai aveau ce pierde pentru că nu mai aveau ce pune pe masă, adică nu mai aveau nimic. Să vedem ce urmează însă, pentru că boala, respectiv cancerul societății, numit corupție și furtul din bani publici, n-a fost eradicat de Maia Sandu prin preluarea puterii. Dacă victoria în alegeri nu va fi urmată de reforme reale și radicale în legislație, care să consolideze democrația în Moldova, respectiv să elimine corupția și sărăcia, victoria în alegeri nu va fi decât o amăgire, iar după patru ani, exact cum s-a întâmplat cu Convenția Democrată în România, moldovenii vor reîmbrățișa doctrina minciunii și demagogiei comuniste, bazată pe sloganul: avuția națională este a poporului și trebuie gestionată de popor, cu toate că în practică cei ce o gestionează în numele poporului sunt adevărații profitori.
Deci, dacă Parlamentul și Guvernul lui Maia Sandu nu vor trece la reforme radicale care să elimine corupția și furtul din banii publici, Moldova n-are nici o șansă și nici viitor european și se va întoarce spășită la sânul „maicii” rusii. Pentru că, fiind o țară extrem de săracă, nu va putea realiza un reviriment economic rapid, care să convingă populația că trăiește mai bine, decât dacă elimina crimă organizată din peisaj, condusă de oligarhii susținuți de mafia rusă de la Kremlin. Însă, deocamdată, există șansa și ocazia unică, prin eliminarea corupției și hoției din banii publici, ca cetățeanul să fie convins că vor urma și zile mai bune pentru el. Mai ușor suporți sărăcia, dacă există justiție reală și dreptate socială. Din păcate, e valabil și pentru noi, pentru că acesta este capitolul la care și România este repetentă. Când vezi că toți cei care au furat din banii și averea publică sau au mituit, făcând miliarde de euro din afaceri (a se citi, hoție) cu banii publici și averea publică, sunt protejați de justiție și rămân cu banii, iar instituțiile statului sunt impotente în a recupera ce s-a furat, e clar că justiția și dreptatea socială nu funcționează. Or, dacă nu implementezi reforme care să elimine, real, baronii și oligarhii ce jefuiesc banul public și averea publică și nu adopți legi dure și clare, care să protejeze banul public și averea publică și doar înlocuiești o mafie cu alta, păstrând aceleași mecanisme care acționează în domeniul furtului banului public, victoria în alegeri va fi un mare bluf, la fel cum a fost victoria PDL-ului lui Băsescu, alături de PNL, ori a USR alături de PNL în alegeri, care, așa cum s-a văzut, n-a făcut altceva decât să înlocuiască mafia „pesedistă” care spolia economia cu mafia „pedelistă” a lui Udrea, Sandu, Videanu, Blaga, Buzaianu (liantul universal, care i-a legat pe toți, în corupție), Cocos, Niro, Patriciu, Popoviciu, Mazare & Co.
Nu e suficient să preiei puterea, ca să confirmi bunele intenții, dacă nu elimini canalele de scurgere a banilor publici sau mecanismele de furt a averii publice. Un stat devine puternic și stabil dacă gestionează corect si cinstit banii publici și averea publică (infrastructura) în favoarea cetățeanului, nu în favoarea unor grupuri de interese, care își schimbă stăpânii, nu și interesele. Deci, dacă Maia Sandu nu va tăia „cordonul ombilical” cu care oligarhii moldoveni sunt legați de banul public și averea publică și nu va sparge monopolurile pe utilități și alimente, ce spoliază cetățeanul, nu s-a realizat nimic. Va fi o victorie de palmares politic și atât. Pentru că, vorba lui Dragnea (chiar dacă era demagogică și asta s-a văzut), omul reacționează după buzunar. Are sau n-are! Și dacă n-are, înseamnă c-a fost mințit, cum e mințit românul de treizeci de ani de o clasă politică care nu se poate rupe de mafia care spoliază bugetul public și averea publică. Asta trebuie să facă Maia Sandu! Să nu repete tristă și mizerabilă experiență, devenită istorie repetitivă, românească, care a dovedit că toate grupările care au câștigat alegerile, n-au fost altceva decât instrumentele crimei organizate care controlează și exploatează economia! Vin, toți, pe cai albi, cu desaga plină de promisiuni și cu simboluri morale pe blazoane, ce se dovedesc a fi teatru, demagogie și minciună.
În realitate, ei nu sunt decât pionii marilor corporații și ale grupărilor de crimă organizată ce se luptă pentru supremație, respectiv pentru controlul banilor publici. Dovada? Deși au ajuns la putere, nimeni n-a eliminat, cu adevărat și definitiv, grupările de crimă organizată care fură banii publici și controlează tot ce reprezintă fonduri de investiții publice. Nimeni nu a blocat, prin legi drepte, nediscriminatorii, mecanismele prin care este jefuit bugetul public. Nimeni n-a eliminat, real, monopolurile care spoliază cetățeanul și-l fac captiv (carburanți, gaz, energie electrică, apă, canal, alimente, sănătate, învățământ, etc.). Din contra, toate grupările politice sfârșesc în a se compromite total, dovedindu-se că, de fapt, au fost ori instrumentele crimei organizate care spoliază cetățeanul și jefuiește banul public, ori, în scurt timp de la preluarea puterii prin Parlament și Guvern, se lasă corupți și devin pionii corporațiilor și a mafiei care prăduie bugetul public și spoliază cetățeanul. Asta e istoria repetitivă! Asta se întâmplă de treizeci de ani în România și ar trebui să dea de gândit noii puteri de la Chișinău. Pentru că dacă nu tai, de la început, legătura ombilicală dintre grupările de crimă organizată și stat și nu faci o reformă radicală a administrației publice, din care să elimini cârtițele crimei organizate, după patru ani de guvernare vei constata, precum Emil Constantinescu, că „te-a învins sistemul”, adică exact sistemul pe care l-ai preluat, l-ai cocoloșit, te-ai folosit de el și nu l-ai eliminat.
Asta s-a întâmplat și se întâmplă în România de treizeci de ani. În opoziție și în campania electorală, toți se războiesc cu sistemul (grupările de crimă organizată care controlează statul, prin intermediul administrației publice), dar când ajung la putere, de frică ori din interes, nu reformează sistemul, ci-l preiau, exploatând-ul în interesul lor. Astfel, de treizeci de ani, protejată de aceeași legislație permisiva, up-gradată în fiecare legislatura în favoarea lor, grupările de crimă organizată, în pofida promisiunilor și amenințărilor puterii, se întăresc și-și consolidează puterea, manipulând clasa politică, care este pusă, mereu, în postura de „a juca cum i se cântă”, pentru că n-are curajul, nici voința (și nici putința, din păcate), să rupă „cordonul ombilical” ce leagă crima organizată de bugetul public și de spolierea cetățeanului captiv. De ce se repetă, mereu istoria? Simplu! Ori pentru că cei ce-și doresc nu pot ajunge la putere fără banii crimei organizate (și, odată ajunși, trebuie să plătească susținerea), ori, pentru că sunt lacomi, imorali și coruptibili, se lasă cumpărați de crima organizată ce controlează statul și economia. În aceste circumstanțe e de analizat victoria Maiei Sandu. Știind cine a asigurat, financiar, victoria, putem anticipa o parte din ce va urma. Restul ține de rezistența sau nu, a celor ce vor prelua puterea administrativă, la corupție și de dorința reală de a extrage cetățeanul din ghearele crimei organizate, în a-l cărei captivitate se află în prezent. Vor fi capabili moldovenii să reziste asaltului și presiunii crimei organizate, dirijată de la Moscova, care controlează Moldova? Ar fi o lecție dura și dureroasă pentru România! Ar fi dovada că se poate!