Când te contaminezi cu boala puterii, nu mai acționezi rațional, se pare. Pentru că, în România, boala puterii nu e una obișnuită, care apare subit, când ai ajuns în funcție. Ea vine „la pachet” cu un arsenal burdușit de principii antimorale, precum ipocrizie, minciună, aroganță, vanitate, orgoliu, generate de ascensiunea fulminantă, de nicăieri, fără o bază construită pe valoare, testată în prealabil în piața concurențială. Nu e ca și cum te-ai transforma în jigodie, subit,  dupa ce simți efectul puterii, ci presupune practică îndelungată în mocirla imoralității. Nici să vrei să fii corect și moral, nu poți, pentru că mecanismul parvenirii politice e atât de bine construit și de performant, încât nu permite nimănui să se strecoare spre vârful piramidei, dacă nu îndeplinește condițiile imoralității. Adică, dacă nu e manipulabil (ascultător de stăpânul la care se află comanda), șantajabil (cu schelete în dulap), mincinos(încât să nu aibă nici o remușcare), instabil decizional (în funcție de interesele stăpânului), ipocrit etc. Cam acesta este profilul șefului guvernului din ultima perioadă. Un profil generat de scopul urmărit de crima organizată, cea care conduce România de treizeci de ani. Din păcate pentru cetățeni, partidele politice și institutiile statului nu sunt decât niște instrumente ale crimei organizate, prin care adevărații profitori ai distribuirii banului public și al împărțirii averii publice, controlează statul și populația. Rareori, cei care dețin puterea, din punct de vedere juridic, o dețin cu adevărat. În general, cine are controlul banilor, deține adevărata putere. Restul, sunt instrumente de lucru.
În această cheie trebuie analizată disputa dintre Câțu și Orban. E o dispută între grupările de crimă organizată care-l controlează pe Câțu și cele care-l controlează pe Orban. Or, se pare, Orban e mai greu de controlat, pentru că este mai viclean și are mult mai multă experiență, ca unul pățit, care o dată „fript”, nu mai execută orice ordin, fără să-și păzească „fundul”. De ani de zile asistăm la același scenariu: guvernanți căzuți în dizgrație și compromiși din cauza corupției, ce-i afectează direct sau indirect. De ce? Pentru că sunt simple instrumente, iar scopul celor ce-i coordonează e mereu imoral, caz în care e cu neputință să nu se compromită și să nu se erodeze rapid. Totul depinde de lăcomia celor aflați în umbră și de instinctul de protecție a instrumentului politic utilizat. Iar crima organizată se orientează, în funcție de rezistența la compromis a celui aflat în funcție, alegându-l, întotdeauna, pe cel mai vulnerabil.
Deci, e explicabil de ce a fost ales Câțu. Spre deosebire de Orban, n-are pardon când i se cere să decidă și nu ia în calcul riscurile. De ce? Pentru că, spre deosebire de Orban, n-are un „blazon” sau o castă (politică) de apărat. E un mercenar singuratic, avid de „carieră”, atras conjunctural într-o „castă”, fără obligații, care poate pleca precum a venit, fără regrete și fără să aibă ce pierde. Ce să piardă? „Blazonul” de PNL-ist, pe care nu l-a avut niciodată? Păi, e asta o pierdere? Ce „premiu” poate primi, rămânând fidel partidului? Unul onorific? Cam așa se fac calculele în prezent. Totul (premier) sau nimic! Câțu știe că „există”, din toate punctele de vedere, cât e prim-ministru și, o dată plecat, nu mai „există”, nici  carieră, nici viitor. Pentru că n-are nici „blazon”, nici „pedigree” politic, deci n-are ce apăra și, în aceste circumstanțe, nici nu se poate compromite. E „maurul” mercenar care-și trăiește „gloria” vieții, fără viitor. Făcând abstracție de rezistența la compromis (unde Orban, „fript”, este mai antrenat) și la cei ce se află la „tabloul de comandă”, aș fi tentat, precum mulți alții (în general oportuniști, care speculează conjunctura), să pariez pe Câțu, pentru că reprezintă o variantă mai necontaminată de mentalitatea comunistoidă de abordare a vieții sociale și are un CV mai apropiat de normalitate, într-o lume în care pseudo-intelectualii au substituit totul.
Dar, senzorii moralității – cu care sunt suficient de dotat – mă fac să fiu reticent și extrem de sceptic, pentru că experiența și istoria, în astfel de situații, sunt un „deja vu”, pe care nu-l pot ignora. Câțu, mai curând decât cred cei ce pariază pe el, va fi un capitol de istorie. Și nu unul liniștit, ci unul negru, de referință, cu privire la incompetența managerială și a servilismului absolut în favoarea crimei organizate. Pentru că, orbit de putere, Câțu a uitat de protecție și comite erori după erori, la comandă, fără nici o justificare plauzibilă, profitând de statutul politic. Iar cei ce-l vor urma se vor compromite total și cu greu își vor mai spăla „blazonul” de mizerie, chiar dacă se cred nemuritori în regenerare, pentru că memoria colectivă nu se șterge brusc, ca și cum ai închide televizorul. E adevărat că, Câțu,  a moștenit o situație catastrofală economic, de la un alt drogat de putere, Dragnea, care voise să transforme România în SRL-ul său, făcând din bugetul public instrumentul de control al întregii administrații publice (prin PNDL), a justiției, serviciilor speciale și instituțiilor de forță (pensii speciale) și din funcțiile publice, recompense pentru, camarila, adică cei loiali și credincioși, imprumutand sume uriase și amanetand viitorul Romaniei. E adevarat că, supralicitandu-și talentul manipulator, crezându-se infailibil(protejat de cei mituiți cu funcții și bani publici), Dragnea a „întins coarda” dincolo de orice limită, acționând că un dictator sadea, mizând pe ignoranța electoratului, căruia ii „vindea” iluzii, convins că-l poate manipula. Dar, tocmai acestea i-au cauzat sfârșitul carierei politice și au adus PNL și USR la putere. Și ar fi trebuit să fie un avertisment. Dar, ce se vede acum? După aproape un an de guvernare, nu numai că nu s-a făcut nimic pentru a se repara din ce-a distrus Dragnea, din punct de vedere al statului de drept, ci se preiau și exploatează toate metodele inventate de Dragnea, de administrare a statului, de către Câțu (inclusiv cel mai mizerabil instrument de coruptie, PNDL). Guvernul se împrumută iresponsabil. Politizarea administrației publice e  fără precedent. Clientela politică e indestulata cu bani publici mai ceva decât pe timpul lui Dragnea. De pensiile speciale (furt din banii publici) nu se atinge nimeni, din contra, s-au dat și mai multe (primari). Evaziunea fiscală e la cel mai înalt nivel posibil, favorizată de modificările legislative impuse de crima organizată (abrogarea Legii 12/1990, modificări stupide la Codul fiscal). Gradul de insecuritate socială a explodat (clanurile interlope fac legea, timorand autoritatea publică). Crima organizată face legea în domeniul comerțului cu energie electrică, gaze, carburanți, creând cel mai mare monopol din UE, profitând de lacomie și nivelul de coruptie. Prețurile la alimente și locuințe au explodat. Cursul de schimb a luat-o razna. Autoritatea publică a dispărut. Pandemia COVID a fost scăpată de sub control și tinde să se transforme în tragedie națională. Iar premierul, ca în basmul fraților Grimm, cu „țara oglinzilor strâmbe”, îl plagiază, se pare, pe maestrul manipulării, Dragnea și se screme să ne convingă că trăim mai bine decât pe timpul lui Dragnea și totul funcționează precum ceasurile elvețiene. Chiar așa? Cu salariile „înghețate”, pâinea, energia electrică, gazul, dublate și cu restul utilităților sau bunurilor de consum curent, crescute cu 25-40%, cu administrația politizată și transformată în fiefuri ale beizadelelor, cu statul de drept inexistent, cu interlopii făcând legea, se trăiește mai bine? După ce formulă? După formula lui Dragnea, că avem mai mult în  buzunarele în care bate vântul și în justiție câștigă doar cei cu bani? Că, după „reteta” practicată, în fapt, România de azi nu e condusa de PNL, decât  formal. Dragnea și PSD, prin camarila interlopă instalată la „butoane”, respectiv crima organizată, favorizată de Dragnea și PSD, administrează România. Câțu, se pare, nu e decât un personaj trist, șantajabil, prins într-o dramoletă mizerabilă, antiromânească, regizată de crima organizată ce spoliază România (cea care l-a inventat și pe Dragnea), care va sta la putere doar cât va fi util crimei organizate, precum Dragnea, adică până când va deveni un pericol pentru „stabilitatea afacerilor”. Iar „pericolul” îl reprezintă reacția populației (ieșirea în stradă) la modul în care este spoliată de către crima organizată, cu complicitatea guvernului. Și mult nu va mai dura, pentru că, lăcomia corporatistă a depășit orice limită, iar foamea și frigul ce vor urma, în curând, vor scoate oamenii din case ca în 1989, cu toate restricțiile pe care mizează guvernul Câțu să le introducă, ca să scape de revolte. Iar PSD, gruparea fanion a crimei organizate, va jubila, pentru că va trimite în istorie un adversar redutabil, fără să facă altceva decât să le bage în „cetate”, un „cal troian”, modern numit Câțu, pe care-l acționează de la distanța(opozitie), prin wireless (șantaj), fără să se compromită.
Noi, ca de obicei, cum s-a întâmplat după Năstase,  Tăriceanu, Boc, Ponta, Dragnea, vom plăti „nota de plată” a dezmățului crimei organizate, prin majorarea impozitelor și taxelor, a cresterii facturilor la utilități și la hrană, adică a creșterii costului supraviețuirii. E tot mai bine, nu?
Pavel ROMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here