Că noi, românii, nu suntem capabili să ne impunem lumii, e un truism. Noi nu știm să ne adunăm, să formăm un pumn strâns. Nu cred că întâmplător, îmi vine în minte un banc.
În Iad, erau cazane cu smoală, din care cei suferinzi voiau să scape, dar paznicii îi împingeau înapoi. La un singur cazan nu erau paznici. De ce? „Păi, aici sunt românii. Ăștia se trag la fund unul pe altul”.
Oare, trebuie să ai în ADN solidaritatea națională? Sau trădarea, discordia să fie înscrise în genele unei nații? Nu știu, dar știu că nu există efect fără cauză. Mă uit la evrei. O mână de oameni care controlează lumea prin solidaritate.
Eram student, la filosofie. Mulți profesori erau evrei. Radu Florian, Niculae Bellu, Tertulian, Ion Ianoși etc. Ei bine, cum se edita o carte de filosofie la Paris, ei o aveau în cel mult o săptămână. Înțelegeți? Comunitatea, comuniunea, solidaritatea funcționau și funcționează și azi. Evreii domină, evreii controlează, evreii impun. De ce? Pentru că sunt un pumn strâns, nu o mână deschisă, risipitoare. Nu o nație în care unuia să i se „rupă” de celălalt!
Tristan MIHUȚA
