Dintotdeauna, au existat și există oameni extrem de calculați, de prudenți și de interesați de evitarea nenorocirilor, a catastrofelor și chiar a cataclismelor. Interesați și de contul bancar. Îmi amintesc ziua când un vapor se scufunda, lumea alerga înnebunită spre bărcile de salvare, înghesuială, disperare, doar un scoțian, care plecase în călătorie peste Ocean, cu acel vapor, își bătea nevasta de-i săreau toate cele. Intervine căpitanul, că de aia e căpitan, să facă ordine: „Domne, ești nebun, vaporul se scufundă, ce ai cu nevasta în aceste condiții disperate, de ce o bați?”. „Păi, tocmai asta e, proasta dracului, că luase bilete dus-întors, deși am avertizat-o să cumpere doar DUS”. Uite ce înseamnă precauția pe care o invocam!! Musai să punem răul înainte, să nu facem plinul cu benzină niciodată, că da’ dacă …; să nu ne încredem în prezicerile horoscopului sau în rezultatele bune ale analizelor medicale etc. Nenorocirea, e bine să aflați, pândește din toate părțile și cere să fim pregătiți pentru orice.
Uite, de exemplu, ce trebuie să facem noi, dacă suntem oameni precauți, cu teamă de neprevăzut. Știu pe cineva, jur că e persoană, reală, cu nume și cu prenume, cu adresă și cu număr de telefon, care, peste toate, se teme până la fobie, de un cataclism, de o situație extremă care trebuie să-l găsesc pregătit pentru a supraviețui cu orice preț. Omul e normal, chiar dacă multora le pare ciudat și ilar. Atât că e obsedat să înfrunte fatalitatea, orice chip, orice formă hidoasă va lua aceasta. Pe scurt: omul meu, repet, perfect identificabil, și-a luat o casă, la deal, în pădure – OXIGEN, adică. Are provizii de apă și o groază de conserve, de cutii cu mâncare. SUPRAVIEȚUIRE, adică. Din când în când verifică proviziile, termenul de garanție. Dacă expiră, le dă la pești (e și pescar, deh!, mediu natural) și completează stocul. Zilele acestea, când numeroase site-uri anunțaseră sfârșitului lumii, omul, cu studii superioare, informat, nu un ignorant, și-a adus la zi stocurile. Na, n-a fost să fie, lumea și-a văzut de treabă și a doua zi, dar a fost o cheltuială făcută de un om prevăzător. Că, la o adică, nimeni nu știe când vine clipa și, pentru a fi în câștig, ori nu cheltuiești „a proasta” (exemplu, nevasta scoțianului) ori cheltuiești cu cap și dai cu flit cataclismului, fie și pentru o supraviețuire de o lună, două … Dacă mă întrebați ce opțiune am, ei bine, de ieri mă gândesc să adun provizii și să sprijin direct producția națională de conserve. Că doar n-oi lua conserve ungurești!!
Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here