N-am licență, recunosc, dar măcar am pledoarie!
Deci, NU Balint este vinovat. Sau, să reformulez, nu este singurul vinovat!
Cred cu abnegație (dacă ziceam tărie, iar v-ați fi luat de mine!) că jucătorii sunt principalii vinovați.
Distinsul domn Iacob, portar în fișa postului, ar trebui să știe că se mai iese la centrări, se mai coordonează fundașii (în special centralii) se mai dirijează jocul și pe apărare. Normal că Poenaru a schimbat tactica, văzând că portarul nostru nu părăsește linia porții decât pe construcție (sic!). Când e vorba de centrări ale adversarilor…
Domnii Dima și Benga parcă s-au cunoscut în gară, cu o zi înainte de meci. Față de campionatul trecut, fundașii centrali parcă au uitat ce înseamnă marcaj, ce înseamnă coordonare între fundașii centrali. Și, dacă memoria nu mă înșală, așa am pățit și în meciul cu CFR (Baravykas, parcă, marcaj larg la Chipciu, în timp ce cuplul de fundași centrali era rătăcit), și în meciul cu Chindia (gol din centrul careului, după un aut, din nou centralii fiind depășiți) și în meciul cu Argeșul (gol primit după un corner, din nou după un marcaj larg). Și m-am limitat doar la ultimele trei înfrângeri de acasă.
Mergând mai departe, domnul Vukcevic a fost extrem de nervos, extrem de încâlcit în exprimare fotbalistică (mereu încercând combinații pe spații închise, înghesuind jocul pe bandă). Spre exemplu, la începutul meciului, altercație Vuckevic-Morar. Vlad Morar se comportă grobian, dă peste picioare intenționat. Vukcevic, în loc să stea în banca lui sau să explice arbitrului exact ce s-a întâmplat, sau să (deși nu sunt adeptul acestui comportament) accentueze lovitura, sare la beregata găzarului. Firesc, arbitrul acordă galben-galben. Ca o paralelă, când în mitanul doi Yuri a fost lovit cu cotul, acesta nu s-a repezit la cel care l-a lovit, ca să evite acel galben-galben, iar cu avertisment s-a ales doar Laukzemis.
Apoi, distinsul domn Shlyakov a avut vreo cinci centrări de manual (capitolul „nu faceți ca el”), dar revenea cu o alură morganatică, gen Putin, de parcă tocmai a pus coada prunelor încă neapărute. Deși la transferul său părea un T34, acum parcă e un Kalashnikov fără încărcător.
Nu vreau să spun nimic de Batha, că nu e nimic de spus, nici de Ubbink (deși olandezul a părut parcă singurul cu o minte cât de cât limpede). Roger a încercat câte ceva, s-a văzut că a vrut, dar poate că tocmai această dorință accentuată – de a demonstra că până la plecarea la Cluj va da totul pentru Arad – l-a făcut să nu-i prea iasă nimic.
Dangubic pare-se că și-a făcut datoria: a scăpat de concurența lui Hora și/sau Antal. În meci, a fost același „motor” care dă senzația de turație maximă, dar care are un mecanism de cruce malteză, cu timpi morți.
Miculescu? Uneori iscusit în mânuirea (cu piciorul, of course) balonului, deseori egoist, dă drumul greu și târziu la majoritatea mingilor și poartă povara prețului pus pe capul său.
Despre Laukzemis nu pot să mă pronunț, nu știu ce poate, cât poate și, mai ales, când poate. Cred că mai are nevoie de adaptare.
Per ansamblu, cred că ocaziile noastre au venit pe fondul unui joc colectiv elaborat de Balint la antrenamente, combinat cu frica manifestată de jucătorii Gazului, care în prima parte au jucat ca… mielul la tăiere.
Ratarea ocaziilor a venit ca urmare a superficialității jucătorilor noștri, poate chiar a aroganței, dublate de un mental păgubos: și-așa câștigăm, că ăștia-s în faliment! Iaca, n-a fost să fie…
Cât despre Balint, Laszlo Balint, principala vină acestuia constă nu în pregătirea jucătorilor, ci în pregătirea meciului. Poate nu i-a scuturat suficient, nici înainte de meci, nici la pauză, poate nu are mentalitate și discurs de învingător, dar e clar că la mental s-a pierdut acest meci, în primul rând.
Apoi, tot legat de Balint, poate că nu a așezat bine echipa, poate nu a întocmit bine primul 11. Eu l-aș fi văzut pe Miculescu mai central, aș fi încercat altceva, nu l-aș fi forțat pe Laukzemis din primul minut. Dar această părere o puteți considera venită din partea unui neavenit.
Însă, pentru a nu-l cruța pe Balint, pentru ca nu cumva cineva să înțeleagă că-l protejez, cred că vina absolută a antrenorului arădenilor este lipsa de reacție. Lipsa de reacție la pauză, lipsa de reacție la mutările tactice ale lui Poenaru, lipsa de reacție după gol și, finid coronat opus, reacția de la sfârșitul meciului.
P.S. Mă scuzați de lungimea postării, dar îl citez pe Creangă: „Eu atâta știu numai, că am scris lung, pentru că n-am avut timp să scriu scurt”.
Teofil GRĂDINARU
