Ce să analizezi la un atac armat total nejustificat? Ce să analizezi la şirul de minciuni care încearcă să motiveze bombardamentele stupide asupra Ucrainei? Ce să analizezi la mârşăvia trimiterii în luptă a unor tineri nepregătiţi, manipulându-i ca fiind eliberatori în loc de agresori? Ce să analizezi la ridicolul unei armate rămase fără combustibil în plin atac militar şi cu mijloace de luptă sustrase “prin confiscare” de către etnicii romi ucraineni?
Întrebările astea m-au oprit în a scrie despre unicul războiul stupid european, poreclit ca fiind “al lui Putin”. Priveam la evidenta diferenţă de atitudine politică, în apariţiile publice televizate, dintre preşedintele Ucrainei, Zelenski, îmbrăcat în tricou şi vorbind demn în picioare şi preşedintele rus, Putin, făcând grimase, îmbrăcat la patru ace şi tolănit cu coatele pe masă. Aşa mi-am amintit ipostazele multiple în care se afişa dictatorul rus, cu aspiraţii ţariste şi nostalgii sovietice. Ba cu o mitralieră în mână, ba cu o undiţă, ba la bustul gol, călare, ba pe un tatami, îmbrăcat în kimono-ul judoka… Şi aici m-am oprit, la imaginea asta!
Păi, dictatorul moscovit se cam fălea cu statutul de judoka, nu? N-am făcut acest sport, dar am o sumedenie de prieteni care l-au practicat, ba, chiar, în copilărie fiică-mea, Ioana, a început să îl practice. Ţin minte că şi-a lipit pe peretele din camera ei lista cu principiile judo-ului. Aşa că, ar merita să îl analizăm pe dictatorul Putin prin prisma acestora, nu? Mai ales că mulţi nu cunosc aceste principii ale sportivilor judoka. Am să le omit pe cele care au referinţă strictă la sportul judo.
“Voi fi mereu stăpânul gândurilor mele şi voi cultiva numai gânduri bune.”
Altul:”Întotdeauna îmi voi păzi limba pentru a nu rosti cuvinte dispreţuitoare sau supărătoare. Întotdeauna voi spune numai adevărul. Vreau s-ascult de două ori, să judec şi apoi să vorbesc. Pentru aceasta am două urechi şi o singură gură”.
Mai pe româneşte, să nu spui minciuni. Or, tovarăşul Putin exact asta a făcut! Comasarea de trupe la graniţa cu Ucraina a numit-o exerciţii militare, agresiunea armată asupra unei ţări suverane a numit-o operaţiune special militară de menţinere a păcii şi aşa mai departe.
Mai avem alt principiu de respectat:”Vreau să-mi supraveghez faptele. Voi lupta numai pentru adevăr, frumos şi pentru bine. Niciodată n-am să păgubesc pe cineva prin faptele mele”.
Are vreun rost compararea faptelor lui Putin inclusiv cele făcute împotriva propriului popor? Să enumerăm doar provocarea colapsului economiei interne ruse, ca să nu zicem de învrăjbirea dintre ucraineni şi ruşi pentru câteva generaţii de acum înainte.
“Voi glumi şi voi râde cu colegii mei, dar niciodată n-am să iau ceva în derâdere, n-am să stric momente solemne. Vreau să mă bucur de tot ceea ce este frumos”.
Cam asta a făcut chiar cu şeful Servicului Secret FSB, pe care l-a umilit în public într-o transmisiune televizată de propagandă a crizei create prin războiul din Ucraina. L-a pus să repete, ca pe un şcolar neascultător, ce sarcini are de îndeplinit. Deşi omul încerca să evite, cât mai diplomatic posibil, situaţia stânjenitore în care se punea dictatorul însuşi.
Şi ultimele două principii pe care le cităm:“Voi lupta cinstit şi corect, nu mă voi lăuda şi nu voi căuta să ies în evidenţă. Dacă voi fi silit să mă apăr, sau să apăr pe alţii în cazul unui pericol, nu voi porni ca un sălbatec, ci voi folosi forţa şi cunoştinţele mele numai pentru a înfăptui binele şi a apăra devărul”.
“Înţeleptul cedează”, spune un vechi proverb. Vreau ca atât în viaţa de zi cu zi, cât şi la antrenamente, să cedez pentru a învinge. Niciodată n-am să fug din laşitate şi nu voi ocoli primejdia arătându-i spatele”.
Cred că sunt evidente discrepanţele dintre principiile ce ar trebui asumate şi atitudinea şi faptele dictatorului rus.
Altfel, noile mijloace şi tehnologii de manipulare în masă folosesc, în continuare, cu succes, diseminarea informaţiilor mincinoase precum şi inducerea unei susţineri empatice a unei agresiuni militare inutilă şi nemotivată. O astfel de agresiune nu se încheie niciodată cu victoria agresorului. De fapt, Moscova are o tradiţie în acest sens în Europa. E suficient să cităm reprimarea Revoluţiei Ungare din 1956 şi invadarea Cehoslovaciei din 1968. De-aia, de pildă, mi se pare curioasă aprecierea până la susţinere a unei agresiuni militare împotriva civililor, când abia acum două generaţii, a bunicilor noştri, Europa sângera sub tancurile şi gloanţele sovietice. Sigur, şi atunci, mişcările de luptă pentru libertate şi identitate au fost suprimate cu arma în mână de aceeaşi Moscovă care nu crede în lacrimi. Însă, Victoria finală a fost a libertăţii asumate, iar ruşii s-au întors de fiecare dată, cuminte, sub cizma dictatorului cazat prin succesiune testamentară la acelaşi Kremlin. Şi acolo au rămas, fiindcă şi azi 68% dintre ruşi aprobă agresiunea militară împotriva Ucrainei.
Citit prin prisma principiilor sportului cu practicarea căruia se laudă, Putin îşi arată, de fapt, determinarea trufiei. Pentru celelalte motivaţii ce îl mână în luptă sunt alte meserii la care nu mă pricep, cum ar fi medicina şi psihanaliza.
Ah, era să uit: Vladimir Putin a fost suspendat din funcţia de preşedinte de onoare al Federaţiei Internaţionale de Judo, precum şi din funcţia de ambasador al acestui for international! Cu alte cuvinte, Putin a început să piardă esenţialul pe care şi-a construit mândria proprie: onoarea!
Ovidiu BALINT
Foto: BBC
