De la Jeni (GENIN) citire: Azi despre vameși

Aseară, discutând cu cineva despre practica mizerabilă a unora dintre vameșii ucraineni care le-au cerut necăjiților cu copii în brațe sute de euro mită pentru a fi lăsați să treacă în țările vecine fugind de ororile războiului, am fost întrebată: crezi că într-o situație similară vameșii români ar proceda la fel pentru a ne lăsa să fugim de gloanțe în țările de alături? Pentru că nu mă gândisem deloc la asta, am cugetat puțin și am răspuns fără nicio undă de ezitare: categoric, NU. NU le-ar cere semenilor lor niciun sfanț pentru a-i lăsa să fugă de urgie. ACUM, ASTĂZI, categoric, NU. Și i-am explicat omului că îmi aduc aminte, de parcă ar fi fost ieri, de vremurile de la începutul anilor ’90, când vameșii și-au confundat grav locul de muncă cu propria tarla, îmbogățindu-se obscen de pe seama oricui ar fi mers până la Szeged sau Mako, în țara vecină, să vândă diverse bulendre prin târgurile sau piețele de acolo, reglându-și astfel veniturile extrem de precare. Am văzut, personal, vameși îmbuibați care nici n-au clipit în fața unei babe nefericite, căreia i-au cerut fără să clipească 20 de mărci pentru a-i da drumul într-un târg din țara vecină, cu niște împletituri amărâte din macrame. Am văzut, tot cu ochii mei, autocare întregi cu oameni care, înainte de a ajunge la vamă, au adunat, om cu om, câte 20 de mărci (ulterior de euro) de persoană, spre a mitui vameșii; scopul fiind acela de a nu fi lăsați să aștepte zi lumină la cozi infernale, doar pentru că AȘA VOIAU nenorociții de mitnici. Pur și simplu vedeai cum, din cozile kilometrice de mașini sau autoturisme îndreptate spre vamă, se desprindeau unele din mijloc sau de oriunde, ieșind din rând și îndreptându-se ilogic, pe lângă toate celelalte, spre punctul de control, semn că mita a fost dată, iar ei aveau cale liberă. Urâte vremuri! Vremuri care au culminat însă, spre satisfacția oricui a fost nevoit să mituiască vreun vameș vreodată, cu acelea în care cârduri întregi de nevertebrați au fost arestați și închiși ani întregi pentru luare de mită, înfundând pușcăriile, așa cum meritau. Au avut ocazia să simtă, după gratii, cum este să ai sufletul decupat și să scuipi flegme puturoase peste ochii oricărui om de-un fel cu tine, doar pentru că poți și că te-ai trezit tu, din senin, zeu între hotare. Da, corect, nu toți nenorociții au fost prinși. Dar parcă îmi place și mai mult că nu toți au fost prinși și că, cei ajunși după gratii, dar știau de unii dintre ei că au furat chiar mai mult, însă nu au fost prinși, le-a înzecit acestora frustrarea și le-a dublat durerea sufletului proaspăt regăsit. Au ajuns să simtă. Să SIMTĂ ceva.

Cum am zis, am răspuns NU. Am spus cu convingere că niciun vameș român, ASTĂZI, n-ar lua mită de la nimeni, cu atât mai puțin de la o mamă cu prunci în brațe, care ar căuta un cer fără gloanțe. Și chiar dacă acum văzduhul ne e limpede, aș vrea să cred că nimic nu s-ar schimba dacă brusc, prin cine știe ce mișmașuri ale oligarhilor lumii, n-ar mai fi așa.

Eugenia CRAINIC (fb)