La începutul lunii martie la Filarmonica de Stat din Arad a avut loc, prin grija doamnei Silvia Demian, om implicat în viața și cultura arădeană, landarea de carte Adrian Demian și reunirea română de cântări și muzică „Vasile Lucaciu” din Satu Mare, autor: Dr. Claudiu Porumbăcean.
Iată ce a declarat domnia sa după terminarea evenimentului care l-a avut ca protagonist pe tatăl său:
„Orice fapt artistic, cu excepția celui cultic, are ca scop încântarea beneficiarului, fie el privitor sau ascultător. Muzica a avut un destin diferit prin esența ei și modul de a prinde viață, spre deosebire de arta plastică, care are nevoie doar de un creator, muzica are nevoie și de un interpret. Pentru ca opera lui să existe ea trebuie adusă la viață de un interpret și ascultată de urechi independente, publicul. Acesta nu reprezintă o necesitate doar pentru aprecierea valorii, ci pentru a consfinți însăși existența operei. Și mai este ceva.. Existența muzicii se justifică prin prezența acestuia.”
Dacă muzica reprezintă o viață, valoarea ei uneori beneficiază și de perseverența unui căutător, muzicolog sau istoric. Autorul cărții lansate la începutul lunii martie 2022 în holul Filarmonicii, cu siguranță îmbină cele două condiții, ele conducând la realizarea volumului Adrian Demian și reunirea română de cântări și muzică „Vasile Lucaciu” din Satu Mare, autor: Dr. Claudiu PorumbăceanCaptivanta prezentare a volumului a condus cu finețe la explicația prezenței – rod a colaborării celor două muzee Satu Mare și Arad, a unei realități sătmărene. Anume, viața începută pe malurile Someșului se transpune – sigur forțat – pe cele ale Mureșului.
Vizitatorii se vor bucura de expoziția ce poate fi vizitată până la finele lunii aprilie în holul Filarmonicii arădene și care cuprinde imagini din volumul ce ne-a fost prezentat, se vor putea opri cu pioșenie chiar în fața a două afișe: ultimul concert dirijat de Adrian Demian în aprilie 1940 la Satu Mare, alături de primul concert dirijat la Arad în mai 1950.
Aplaudăm o realitate! În trecerea timpului, suma creațiilor se pot pierde, pot să „odihnească” în biblioteci necăutate de vreme, sau să aștepte în sertare ale compozitorilor, tînjind după lumina și vibrația scenei.
Respect si multumire pentru cei ce se străduiesc să știm ce a fost,să înțelegem că totul se leagă,și că peste ani, peste ani mulți chiar ,putem fi “prezenți” în viața muzicală a vremiilor.
