Nu numai că suntem captivi unor corporații, plătind prețuri și tarife exorbitante la energie electrică, gaz și carburant, dar mai suntem și furați ca-n codru, sub ochii unor autorități, corupte și imbecile, care nu mai știu ce trebuie să facă și ce să nu facă.
E un haos absolut în piața energiei, generat de lăcomie, corupție și prostie. Iar ANRE – o instituție unde, prin „grija” corporațiilor interesate să cumpere non-combatul, salariile au ajuns mai mari decât la cele mai profitabile corporații din lume -, a ajuns o instituție fantomă din punct de vedere al competențelor și activității, care nu-și mai îndeplinește rolul legal, dar  care huzurește pe bani publici, fără să aibă vreun cuvânt în reglementarea pieței de energie. Și nimeni nu se întreabă – nici societatea civilă, nici mass-media – pentru ce încasează zeci de mii de euro, lunar, cei din ANRE?
Știe să explice cineva de ce și pentru ce sunt plătiți acești indivizi sau cum își justifică lefurile exorbitante, asigurate din banii contribuabililor? Că, oricum, cu ei sau fără ei, producătorii și distribuitorii de energie, fac ce vor în piața energiei, că doar au consumatorii captivi, ce nu pot reacționa, nu? Propun și li se votează ce legi vor. Propun și li se votează ce tarife vor, fără să se „împiedice”, câtuși de puțin, de ANRE. Atunci, dacă nu contează în piața energiei și corporațiile fac ce vor, pentru ce există ANRE? Doar ca să „toace” banii publici? Apropo! Ca să vedeți brambureala din piața energiei, lecturați o factură de energie electrică și una de gaz și vedeți dacă înțelegeți ceva. La energia electrică prețul final e format din: energia activa (prima componenta reală), abonament (pentru ce și cum se justifică un serviciu neprestat?), distribuție en.el. (a doua componentă reală), tarif de extragere en.el. din rețea (care, logic, ar trebui să fie inclus în tariful de distribuție), tarif de introducere en.el. în rețea (idem ca cel anterior), servicii sistem (n-am reușit să obțin informații despre ce înseamnă), certificate verzi (ce nu se mai justifică în condițiile în care energia verde se comercializează la prețul pieței, fiind profitabilă), acciza (taxă de stat), cogenerare (încă o taxă artificială, ce trebuia inclusă în tariful de distribuție) și TVA (taxă de stat).
Astfel, în prețul final (în cazul meu 0,5697 lei/kWh), energia electrică negociată cu producătorul reprezintă 53,7% (0,306 lei/ kWh). De fapt, atât se poate negocia (!!??). Restul, până la 100%, adică 46,3 % (0,2637 lei/kWh) reprezintă costul distribuției, accizelor, TVA și alte bazaconii de servicii, greu de cuantificat în fapt, introduse (artificial din punctul meu de vedere, pentru a crește profitul corporațiilor) în preț, pentru că, în condiții normale și de transparență, ar trebui să fie incluse în tariful de ditribuție. Apropo! Când comanzi o marfă, plătești transportul pe componente (carburanți, piese, manipulare, taxe de drum, taxe fiscale) sau un cost total/km? Deci, aproape 50% la sută din costul final al energiei electrice, îl reprezintă costurile de distribuție (livrare) și taxele fiscale. Cum se stabilesc aceste costuri (cu excepția TVA și accizelor), adică pe ce criterii, doar Dracu, furnizorii de servicii și ANRE știu. Cu siguranță însă, criteriul principal îl constituie marja de profit a corporațiilor ce asigură distribuția. Transparență? Când o zbura porcul pe post de elicopter! Și la gaz este identic! Ca să poată păcăli consumatorul, furnizorii și distribuitorii de gaz au inventat, pe lângă diferite componente de preț stupide și facturarea puterii calorice (kWh) în loc de cantitate (mc), conform standard de calitate. De ce? Pentru că, contorul de gaz nu poate contoriza acest parametru, pe care consumatorul și cei de la ANPC nu-l pot verifica sau contesta. Iar ANRE n-a avut nici o obiecțiune la o astfel de prosteală de facturare.
Or, profitând de prostia guvernanților (incompetență profesională, rea voință, lăcomie) și de coruptibilitatea celor mai mulți, corporațiile producătoare, în complicitate cu distribuitorii, au făcut presiuni și au obținut liberalizarea pieței energiei. Și nu oricum, ci după ce-au făcut captivă întreaga populație a României, adică au reușit performanța liberalizării pieței energiei într-o piață fără concurență. Complet atipic economiei de piață liberă! Asigurându-și aplicarea principiului: plătești cât îți cer, că n-ai de unde să iei din altă parte, societățile producătoare, în complicitate cu cele de distribuție, au jefuit, efectiv, populația, realizând profituri uriașe. Cum? Cumpărând, prin trafic de influență, monopolul și deținând monopolul pieței. Cum a reacționat Guvernul, cel ce trebuia să intervină și să nu permită crearea unei piețe de monopol? În cel mai tâmpit și ineficient mod posibil. Doar a mimat că se implică, pentru a calma populația, în timp ce câștiga timp pentru a salva corporațiile. De ce? Pentru că era vasal acestor corporații, era șantajabil și nu a avut curaj să se opună instaurării politicii de monopol. Și cu toate că au practicat tarife uriașe, corporațiile nu s-au mulțumit doar cu profitul realizat prin prețuri și tarife. Beneficiind de protecția ANRE și a Guvernului, distribuitorii de energie au trecut și la activități infracționale: furturi grosolane, umflând facturile clienților captivi, cu mii kWh. Pe față și cu tupeu, profitând de faptul că, în urma politizării, România nu mai are instituții capabile să reacționeze. Cine să intervină? Guvernul? ANRE? ANPC? Ministerul Public?
Toate instituțiile sunt manageriate politic, iar politicul este subordonat corporațiilor. E un cerc mult prea vicios pentru ca cetățeanul să fie protejat. Ce este politicul în acest scenariu? Un pisic mic și jigărit, în fața dulăului corporatist, ce controlează piața energiei. În fața „EON”, „ENEL”, „Lukoil”, „Rompetrol”, Guvernul României nu contează! Culmea ipocriziei? Deși toata Europa a instituit embargo petrolului rusesc, ne-am dus în Ucraina să le plângem de milă ucrainenilor și să le ducem niște feșe, ca să-și oblojească rănile. Asta în timp ce Guvernul României permite creșterea importului de țiței din Federația Rusă, cu 40%, adică susține, financiar, armata de „orci” a lui Putin. Cine are curajul să impună embargou „Lukoil” sau „Rompetrol” în Romania? În acest caz, vizita în Ucraina, nu e cinism politicianist extrem?
Cum se fură prin factură? Simplu. Pui niște kWh în plus, mizând pe analfabetism, lipsă de educație și, mai ales, pe stilul alambicat și stupid de întocmire a facturilor, pe care puțini îl pot descifra. Când auzeam de facturi cu indexuri de consum uriașe, credeam că sunt, ori exagerări, ori erori nevinovate de declarare sau citire a contorului. Acum (în 28.04.2022) m-am convins că nu-i așa și că totul este premeditat. Deși am transmis, în 06.04.2022, furnizorului „ENEL”, indexul contorului (digital), corect (autocitire), în 28.04.2022, m-am trezit cu o factură având aproape 1000 kWh, în plus, pentru perioada 07.04.2022 – 18.04.2022 (perioada facturată suplimentar perioadei de facturare). Bineînțeles, factura este de „regularizare”, iar ca justificare este menționat „index citit”. Și ce dacă nu există nici o dovadă a citirii contorului? Mai mult, la data de 29.04.2022, indexul contorului arată cu 730 kWh mai puțin decât indexul „citit” la data de 18.04.2022, facturat de „ENEL”. Ca în filmele cu Houdini. Adică, în această logică, contorul funcționează invers, nu? Or, când ți s-a transmis indexul autocitit și n-ai făcut nici o verificare pentru conformare/regularizare, să facturezi aproape 1000 kWh, în plus (830 lei), nu are cum să fie o eroare, ci o premeditare. Bineînțeles că am sesizat distribuitorul „ENEL” și ANPC.
Până atunci, însă, pentru a nu fi debranșat, sunt obligat să plătesc un bun și un serviciu neprestat, pe care-l pot dovedi cu indexul contorului. De ce trebuie plătit? Că așa e legea obținută de corporații! Cu alte cuvinte, deși e un furt premeditat, hoțul este protejat de lege privind păstrarea fructului hoției. Ăsta poate fi numit stat de drept? Să se factureze un serviciu și să fii obligat să-l plătești chiar dacă nu e prestat? În ce privește reclamația la ANPC și ENEL, sunt curios dacă voi primi vreun răspuns până la termenul scadent al facturii. Și, mai ales, dacă ANPC (foarte vocală în mass-media, dar inexistentă în realitate) va avea curajul să sancționeze „ENEL”  pentru o astfel de hoție cu premeditare. Apropo, vorba unui prieten: ”tu știi să citești o factură și cui să te plângi. Ce fac însă miile de păcăliți, de firmele de distribuție a energiei electrice și gazului, care nu știu să citească facturile și cui să se adreseze”? Nu e tâlhărie, la drumul mare, asta?
Chiar așa! Cine-i apăra pe consumatori de tâlhărie? ANRE și ANPC? Așteaptă ajutor de la două din cele mai corupte instituții din România, mituite, instituțional, cu funcții, să nu facă, nu să facă?
Nu e ca și cum ai aștepta ajutor de la Diavol că să mergi în rai!
Pavel ROMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here