Ca orice femeie „inteligentă, intelectuală și stăpână pe corpul ei”, mie mi-au spus că sunt gravidă, la treij’destuldemulțianicătrepatruzeci, homeopatul și gastroenterologul, că aveam tot felul de simptome, numai de sarcină nu. Când am auzit, din nou ca orice femeie „inteligentă, intelectuală și stăpână pe corpul ei”, am izbucnit într-un râs isteric, că doar mai aveam prunci de crescut și numai cadou de-ăsta-ți mai trebuia la senectute. Totuși, la un moment dat, m-am oprit brusc din hăhăit – sub ochii îngrijorați ai celor doi specialiști, care tocmai se căutau de pixuri să-mi facă trimitere la unii mai specializați decât ei pe râs nejustificat în hohote – și m-am uitat eu mai de-aproape și mai cu atenție la monitorul ăla în care se vedea Sofiuca mea și singurul lucru pe care îmi amintesc că l-am zis, a fost: „Hm… ăla-i nasul? Vaaai, ce copil cu naaas piiis…” (Pentru cine nu știe că la noi în Ardeal nasul pis e nasul cârn, iaca, fac precizarea!) Și uite-așa, m-am ales cu copila cu cel mai pis năsuc de pe Pământ, care crește ca din apă, e cumsecade și bună la inimă, mucalită și iubitoare, de-mi vine s-o mănânc în fiecare zi de drag. Mi-e balsam și sprijin, sursă de liniște și pace, mândrie și iubire. Clar, n-aveam cum să trăiesc fără ea pe lumea asta! Să-ți fie viața frumoasă cum ne-o faci tu nouă, Sofia mea! La mulți, mulți, mulți și glorioși ani, de care sper să mă bucur cât mai îndelungat, că râs ca împreună cu tine n-am cu nime’! Love you!!!

Eugenia CRAINIC