Nu știu cum și de unde, dar m-am trezit în dimineața asta pornit și plin de invidie. Mai precis, de două ori invidios. Și, culmea, nu pe bărbați, ci pe gagici. Un anumit gen de gagică! Categoria întâi: tipele care la casa super-marketurilor scot un portofel doldora, nu doar cu lei, euro, ci și cu mai multe cărți de credit, Waw! Ce tare e dumneaei!, îmi spun ros de invidie. Categoria a doua: gagicile, de regulă tinerele – pițipoance, ar zice Ion Cristoiu – la volanul unor mașini de vis pentru mine – fie că mașina e tip „Jeep”, fie că e o limuzină al cărei preț are cinci de zero. Cum mama naibii, mă trezesc rostind în gând! Ce o fi făcut fata asta, ce studii are, ce salariu baban are? Sau n-are de niciunele și deține doar „diploma” de fată faină, orientată, descurcăreață?! Poate. Cert e că sunt ros de invidie și am insomnii din cauza asta. Ba, chiar reproșez vieții că m-am născut când nu trebuia și că am fost băiat, nu fată! Haaa!!
Tristan MIHUȚA
