UTA- Craiova 1948 2-1
Două culori ce au avut și ele meciul lor aseară pe ” Francisc Neuman”.
Dar mai întâi să vă povestesc despre trandafirii mei din curte. Predomină cei de culoare roșie și albă. Nu neapărat datorită unei asemănări cu alb-roșul UTA-ei, ci doar așa din întâmplare. Îi admir și acum pentru strădania lor de a pătrunde cât mai adânc în toamnă. Parcă sunt și mai maiestoși. Mi-a adus aminte de ei momentul serii de fotbal de aseară, atunci când scenariul inegalabilei galerii arădene ne-a prezentat acea imagine cu fularele aliniate perfect deasupra capetelor celor ” Cu UTA până la moarte”.

Felicitări celui sau celor cu ideea.
Aseară, cei din Galeria UTA și nu numai, ci și cei din ambele tribune au fost magistralii „trandafiri” ai începutului de toamnă.
Nici „Negru” nu s-a lăsat mai prejos. Un Negru căruia nu i-am găsit componența l-a reprezentat „mesajul ” dintr-o altă galaxie tipărit în zona mijlocului terenului. Întrebam în stânga și-n dreapta, am vrut să-l sun pe prietenul meu Nelu Toader „grădinarul gazonului”, doar, doar voi afla „de ce negru”?
Am aflat o parte din răspuns în minutul 9, atunci când în urma unei faze create de doi jucători ai UTA-ei de culoarea… (cum să scriu să nu par rasist)… de culoarea marcajului galatic de pe teren, Jobello și Otele, s-a născut primul gol al Bătrânei Doamne.
Un alt Negru de care îmi era teamă a fost micuțul fundaș dreapta al oltenilor, remarcat de mine și-n alte partide ale formației din Craiova. Tot un „micuț” și tot de „abanos” dar mult mai tehnic, prezenta pericol pentru noi. Mijlocașul Asamoah inepuizabil și mereu imprevizibil.
Și ca să pun final meciului celor două culori… am avut și noi un „Negru” printre liderii galeriei. Claudiu… și el mereu imprevizibil.
Trăgând linie, constatarea finală a fost că ROȘUL a câștigat pe toate planurile, deși superbii trandafiri roșii din tribune au avut (ca de altfel toți trandafirii) și câțiva spini veninoși. Acele ”Muie” trimise în două – trei direcții prevăzute în scenariu.
Dar ce s-ar face tradafirii fără spini? Sigur și-ar pierde personalitatea.
Închei cu un răspuns pentru întrebarea (nedumerirea) transmisă pentru mine de către un prieten, bun cunoscător al fenomenului „fotbal”:
– Nea Nelu, sunt curios acum ce vei scrie despre strarea terenului”?
Răspunsul meu este:
– Toate golurile acestui meci s-au înscris în jumătatea afectată a terenului
Concluzia: „Nu moare UTA când doresc concertele”!
Ioan HAMZA