Că parlamentarii și-au rotunjit conturile și statele de plată, nu mă supără atât de mult. În orice țară, înaltele demnități în stat se onorează. Trec și peste dubitabila chestiune dacă ei sau, hai, cei mai mulți dintre ei chiar onorează mandatul primit de la semenii lor, alegătorii. Dar ceea ce mă enervează este constipația decizională în privința majorării pensiilor. Le „măresc” doar la televizor, când cu cinci la sută, când cu zece, ba vine Rareș Bogdan și plusează 15 la sută!, numai că în fapt totul e garagață, vorbărie amăgitoare. De mai bine de un an, se screm să ia decizia așteptată de peste cinci milioane de români. Care români au muncit și sâmbăta, uneori și duminica, ani de zile, au făcut și revoluția, au trântit dictatura și le-au lăsat o țară numai bună de prădat. Asta mă enervează teribil! Dă domnule poporului sărăcit de vremurile vitrege, dă-le celor care nu o scot la capăt cu scumpetea asta indusă de șmecheri și de escroci, și apoi dă-ți și ție. Dar nu așa, „țac-pac”, vorba marelui gânditor al acestor vremuri, Gigi Becali, să-ți faci ție, alesul, plinul și cu poporul pensionarilor, mai vedem de la anul ce, cum și cât! Aceasta este lucrarea și atitudinea impardonabilă ale Guvernului, ale Parlamentului – era să zic al României; dar mai sunt ele, Guvernul și Parlamentul, ale românilor, ale României?!
Tristan MIHUȚA
