Am fost prima generație cu 8 clase și, tot prima, cu 12 clase. La 15 ani am intrat la liceu și, tot pe atunci, am început antrenamentele la juniorii UTA, mai serios. Adică, trecând la juniori, făceam deja patru antrenamente pe săptămână, plus jocul de la sfârșitul săptămânii. Noi am făcut școală și sâmbăta, tot timpul!
Era foarte greu să faci și școală și fotbal. Plecam dimineața, de acasă, pe la șapte și câteva minute. Cursurile le terminam la ora 14. Nu era timp să mă trambalez până acasă, la Micălaca. O luam spre stadion. Pe atunci, noi, juniorii aveam masă gratuită la cantina muncitorească UTA. Paranteze: în acele timpuri părinții nu plăteau, ca astăzi, niciun bănuț pentru că odrasla lor juca fotbal. De la cantină, plecam la stadion, care era la vreo 300-400 de metri. Pe la ora 16, antrenament. Urma dușul și plecare spre casă, unde ajungeam după ora 19, rupt de oboseală. Dar, n-ai variantă, Tristane! La lecții! Într-un an, nu știu cine făcuse orarul, a doua zi aveam franceză, engleză, latină (patru ani de latină, de scandări, pentru inițiați – Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? . Scoate cuvintele, învață-le, citește! Și mai urmau alte trei materii de învățat. Nu o dată am adormit, la birou, cu nasul pe carte!
Greu de împletit, de armonizat sportul cu școala, cu liceul. N-am mai luat premii, cum luasem, an de an, în anterioarele opt clase, dar nici n-am avut vreo corigență. În plus, cum aveam un pic de timp liber, citeam, citeam, citeam – beletristică și, prin a zecea, începusem să caut eseuri și cărți de filosofie. Și cărțile m-au tras în jos la școală, dar, pe de altă parte m-au ridicat. Nu se dădeau note pentru aceste lecturi, dar mi le-a dat viața, pentru că mi-au folosit cel puțin cît mi-a fost util ceea ce învățam la cursuri. Cam asta a fost !
Tristan MIHUȚA
