Ca balcanici, să nu ne dezmintem, în urma lecției imorale administrată de nostalgica Austrie după imperiul pierdut, am acționat impulsiv! Prin mutarea câtorva conturi de la „Erste Bank” sau „Raiffeisen Bank”, prin nealimentare de la stațiile de carburanți, „OMV” sau prin nelivrarea de masă lemnoasă la „Schweighofer”, dăm Austriei, eventual, o palmă, ale cărei efecte vor dispărea în scurt timp. De ce nu contează prea mult? Pentru că dependența României de corporațiile austriece, în special de „OMV”, a devenit una extrem de periculoasă și nocivă, atât pentru democrație, pentru independența economică, cât și pentru statul de drept. Dacă măsurile impulsive (mutarea conturilor, retragerea depozitelor, nealimentarea firmelor din grupul „Schweighofer” cu masă lemnoasă), pot cauza probleme grave unor entități economice, precum „Erste Bank” , „Raiffeisen Bank” sau grupului de firme „Schweighofer”, nu același lucru se poate întâmpla cu principala companie austriacă din România, care, se pare, este adevărata cauză a refuzului Austriei de a accepta intrarea României în Schengen, „OMV”. Analizând istoricul, necosmetizat, al apariției și ascensiunii „OMV” în România, putem spune că modul cum a  sosit (prin interemediul „ROMPETROL”), crescut și cum s-a dezvoltat „OMV” în România, este o lecție despre cum a performat crima organizată în România, ce înseamnă pericolul instalării monopolului într-o economie de piață și cum a reușit să îngenuncheze, o companie monopolistă, statul român. Nu faptul că n-am intrat în Schengen sau că Austria s-a opus, invocând migrația, este adevărata problemă cu care se confruntă România, azi, ci existența unei companii străine, care, operând prin mecanisme specifice crimei organizate, a reușit să îngenuncheze statul și să obțină maxim din ceea ce se putea obține: monopol asupra exploatării petrolului și gazelor, respectiv asupra distribuției de carburanți în România, făcând din România un stat captiv.

Aceasta este adevărata problemă care rămâne nerezolvată, nu Schengen! Am ajuns în ingrata situație în care dacă „OMV” închide „robinetul” la carburanți, gaz și energie electrică, pentru o perioadă, România intră în colaps economic. De ce și cum am ajuns în această situație? Permițând unei companii să se extindă periculos, să elimine orice tip de concurență, adică să controleze piață energetică și să dicteze prețul în piață. Ca să ajungă în aceasta postură, „OMV” a trebuit să „controleze”, în primul rând, Guvernul și Parlamentul României, prin corupție, pe bază de lecție „copiată” de la mentorul Patriciu (pe vremea când „OMV” era partener cu „ROMPETROL”, prin intermediul „OMV MINERAL OIL ROMANIA” SRL și învățau cum să facă profit din vânzarea de produse petroliere contrafăcute sau din cumpărarea politicienilor prin manipularea pieței de capital). Și au făcut-o, se pare, prin metode neortodoxe, extrem de eficiente, bazate, cu siguranță (având în vedere răspunsul politicienilor la cererile aparent absurde ale „OMV”) pe mită și trafic de influență la cel mai înalt nivel posibil. Putem spune azi, după optsprezece ani de exploatare a petrolului și gazelor și de distribuire a carburanților, energiei electrice și comercializarii gazelor, că „OMV”, contabilizând profiturile realizate, este etalonul parvenirii prin exploatarea lăcomiei, corupției și prostiei, din Europa de Est. Este un postulat, incontestabil, că nimeni și nimic nu mișcă în România fără „binecuvântarea” „OMV” și, mai grav, că instituțiile statului din România n-au nici o putere asupra „OMV”, când e vorba de analiza respectării legilor. De la șefi de instituții publice (ANAF, ANRE, ANPC) si până la demnitari (miniștri energiei, economiei sau primul ministru), tot ce are legătură cu activitatea „OMV” în România, respectiv cei numiți în funcții, sunt numiți, se pare, doar cu „avizul” sau la propunerea „OMV”. Efectul? „OMV” a „defilat” și „defilează” în România, chiar dacă „a pus pe butuci” (cu mici excepții, precum „Romgaz”, unde politica „OMV” nu este totală, ci conjuncturală), toată industria românească legată de exploatarea petrolului și gazelor, respectiv industria chimică (Petrochimia). „Spectacolul distrugerii” economiei românești a început cu închiderea rafinăriilor din „portofoliul Petrom” (cu excepția „Petrobrazi”, a cărei modernizare efectuată de statul român înainte de privatizare a însemnat aprox. 30% din prețul privatizării „PETROM”), pentru a elimina concurența internă. A continuat cu marile lovituri date industriei chimice, prin inchiderea rafinăriei „Arpechim” Pitești (ce furniza materie primă celui mai mare combinat chimic din Estul Europei, „Oltchim” și a altor firme ce aveau ca furnizor „Arpechim”). Prin închiderea „Arpechim” și a rafinăriei „Suplacu de Barcău”, infrastructura rutieră a României a primit cea mai mare lovitură financiară, firmele de construcții autostrăzi și drumuri fiind obligate să se aprovizioneze cu bitum din Polonia, Austria sau alte țări producătoare, la prețuri ce grevează mult costurile totale. Ce-au făcut guvernanții în acest timp? Cum a fost posibil ca statul român să permită ca „OMV”, în baza unui contract de privatizare a distribuției de carburanți, la care au adăugat, iresponsabil, pe gratis și exploatarea petrolului românesc, să distrugă aproape o întreagă ramură a economiei românești, industria chimică, iar statul să nu reacționeze? Cum altfel decât imoral, permitând celor de la „OMV” să exploateze lăcomia, corupția și prostia? A fost posibil pentru că, o dată cu privatizarea distribuției de carburanți („PETROM”), la pachet, Parlamentul României, corupt și iresponsabil, a făcut efectiv cadou, „OMV” și un contract de exploatare a petrolului românesc, pe o perioadă de zece ani, contra unei redevențe stupid de mică (cre nu acoperă nici costurile pentru refacerea mediului). De ce-a făcut asta Parlamentul României, majoritar PSD, la privatizarea „PETROM”? Pentru că, consiliat de Dinu Patriciu, Wolfgang Ruttenstorfer (fost administrator al „OMV Mineral Oil România” SRL, perioadă în care a studiat și s-a „specializat” în exploatarea corupției din România, în parteneriat cu Patriciu și Sebastian Ghiță), ajuns între timp (ca recompensă pentru modul în care a gestionat interesele grupului „OMV”, în România) președintele CA al „OMV” SA Austria, a acceptat propunerea leaderilor PSD, în frunte cu Adrian Năstase, de preluare a debitelor înregistrate de firmele clientelei politice, la „PETROM”, care depășeau un miliard de dolari (petrol cumpărat de rafinăriile Steaua Română, Rafo Onești, Vega Ploiești, Astra Ploiești și carburanți achiziționați de stațiile de carburanți ori firmele clientelei politice, pe care nu l-au plătit niciodată, generând primii milionari ai României, în frunte cu Patriciu, Manoiu sau Sebastian Ghiță și mulți alți foști ofițeri de Securitate ori SRI, ce au monopolizat afacerile neoneroase cu produse petroliere).

OMV, reprezentat de Wolfgang Ruttenstorfer, a acceptat trocul propus de administrația Năstase și a preluat „hoțiile” clientelei politice, contra preluării unei companii (valorând, dacă era listată la bursă, peste 2,5 miliarde de dolari), cu 450 mil. dolari și, bonus, exploatarea aproape gratuită a rezervei de petrol românesc și a gazelor aferente exploatării petroliere, pe zece ani, care a adus un profit de peste un miliard de euro, anual. Asta da, afacere, nu?

Ca pe timpul lui Cristofor Columb, când se făcea barter cu mărgele de sticlă contra aur! Și „OMV”, cu șeful Ruttenstorfer școlit la școla Patriciu și Sebastian Ghiță, cu Năstase, Dan Ioan Popescu și alți politicieni ca și „consultanți”,  nu s-a mulțumit cu atât. În baza preluării „hoțiilor” clientelei politice, „OMV” a șantajat Guvernul și Parlamentul României, preluând, prin investiții fantomă, pachetul majoritar la „PETROM”, ulterior statul român mai fiind reprezentat doar formal în compania „OMV/PETROM”. Așa s-a ajuns că timp de optsprezece ani, „OMV”, cu acordul tacit al Guvernului și Parlamentului, a subordonat, preluat și controlat, de facto, întreaga industrie petrolieră românească, având, inclusiv decizia. Iar când cineva din fruntea statului (președinte, prim-ministru, ministru, ori vreun jurnalist mai curios) și-a manifestat intenția de a reanaliza contractul de privatizare al „PETROM” (în ce privește îndeplinirea clauzelor legate de investitii, menținerea în funcțiune a activelor și mediu) și, mai ales, baza legală, respectiv veniturile statului și ale cetățeanului român în urma exploatării petrolului și gazelor în România, „OMV” a purces la șantaj, amenințând cu desecretizarea contractului de privatizare a „PETROM”, respectiv cu numele datornicilor la „PETROM”, înainte de privatizare, ori cu împărțirea, între politicieni, a acțiunilor „ROMPETROL” după vânzarea de către „OMV Mineral Oil România” SRL a participațiilor la „Rompetrol”. Dacă nici așa nu s-a rezolvat și șantajul cu desecretizarea contractului n-a ținut, „OMV” a procedat în pur stil balcanic, adică la corupție. Cum? Oferind funcții și locuri de muncă în cadrul companiei „OMV/PETROM”, clientelei politice, posturi extrem de bine plătite și contracte de prestări servicii de întreținere, achiziții, mentenanță, etc., care asigurau profituri generoase, ori contracte de consultanță pentru mulți politicieni ori familiilor acestora. Astfel, profitând de lăcomia și imoralitatea clasei politice, prin coruperea acesteia, „OMV” și-a asigurat protecția întregului spectru politic românesc. Așa a reușit ca timp de optsprezece ani, nu numai să încalce legea, construind un imperiu, pe baza monopolului creat în industria petrolului, ci să și exploateze petrolul românesc și gazele românești, aproape pe gratis, realizând profituri uriașe pe care le-a transferat la Viena (unde se lăfăie, făcându-se că nu știe că PIB-ul Austriei conține și profitul obținut de „OMV” din România, cancelarul ce a respins dreptul României de a fi membru Schengen). În acest timp, „OMV” a fost efectiv intangibil, nici un politician, indiferent de funcție și nici o instituție a statului neavând curajul să verifice activitatea acestei companii. Nici Băsescu, nici Boc, nici Mihai Ungureanu, nici Ponta, nici Dragnea, nici Iohannis, nici Câțu, nici Ciolacu, nici Ciucă, deși cunosc foarte bine faptul că „OMV”, prin corupție (mită mascată în funcții și locuri de muncă sau contracte de prestări servicii la concernul „OMV/PETROM”) a ajuns să nu mai fie sub controlul statului român, n-au avut curajul să denunțe comportamentul imoral și incorect din punct de vedere al economiei de piață, al acestei corporații, decât în campaniile electorale. Ulterior, după ce s-au instalat la putere, ca prin farmec, „OMV” a redevenit frecventabilă, reluându-și, de fiecare dată, rolul de jucător principal în economia României, impunându-și, în continuare, marionetele în Guvern și în instituțiile statului, cu care-și asigură protecția afacerilor. Cine crede că azi, nealimentând de la stațiile „OMV”, se răzbună pe cancelarul și ministrul de interne al Austriei (sau pe „OMV”, care a decis, în fapt, votul cancelarului austriac) se înșeală. Pentru că „OMV” (alături de „ROMPETROL”), este principalul furnizor de produse petroliere din România, deținând cea mai mare cotă de piață și la distribuție. De fapt, este furnizorul en-gros, principal, atât pentru stațiile proprii, „OMV” sau „PETROMV” și „PETROM”, cât și pentru „LUKOIL”, „GAZPROM”, „MOL” și alte companii mai puțin semnificative. Cumpărând de la ”LUKOIL”, „MOL”, „PETROM”, „GAZPROM” sau alți distribuitori, cumpărați, de fapt, tot de la „OMV” (mai precis de la rafinăria „PETROBRAZI”, unica rafinărie care prelucrează țiței românesc). Deci, „embargoul” pe stațiile de carburanți „OMV”, este o cacealma. N-o să mai încaseze „OMV Distribuție”, ci „OMV Rafinare”.

Singura reacție concretă și „dureroasă” în cazul „OMV” și a Austriei, o poate da Guvernul și Parlamentul României, prin renunțarea la contractul de exploatare a petrolului și gazelor de sondă, încheiat cu „OMV”. Pentru că este un contract profund imoral, păgubos încheiat de o clasă politică ticăloasă și coruptă, în detrimentul statului român și, mai ales, al cetățenilor români, generator și întreținător de corupție, dar extrem de profitabil pentru „OMV” și statul austriac.

Un contract prelungit, nelegal, în 2014 (când s-au împlinit cei zece ani de la privatizarea „PETROM”) prin act adițional, fără a se tine seama de legea redevențelor, de către Guvernul Ponta, același Ponta, creația lui Năstase, care se rățoiește azi la guvernanți pentru eșecul Schengen și ne dă lecții de morală la televiziune, când el ar trebui să fie anchetat pentru subminarea economiei naționale.

Din păcate, la cât este de penetrat și corupt Guvernul României de către OMV (prin miniștri, secretari de stat, demnitari și șefi de instituții, care derulează afaceri, prin intermediari, cu „OMV” sau se lasă „cumpărați” cu locuri de muncă la „OMV/PETROM”, extrem de bine plătite, ori cu contracte de mentenanță, consultanță, etc., mă îndoiesc că România se poate scutura de plaga „OMV” și de tutela austriacă, care o jefuiește de resurse de peste optsprezece ani și care-i barează drumul spre Schengen, prin șantaj. N-am intrat în Schengen din cauza lăcomiei, corupției și prostiei clasei politice (exploatată la maxim de „OMV”), și suntem, se pare, condamnați să suportăm șantajul imoral al unei corporații, fără a putea reacționa așa cum se impune într-o astfel de situație. Pentru că dincolo de aparențe și justificări inventate în ultima clipă, adevărul despre votul negativ al cancelarului Austriei, înseamnă interesul „OMV”, care, șantajând statul român, urmărește să-și asigure, în continuare, o poziție privilegiată în domeniul exploatării resurselor energetice ale României, mai corect spus, să exploateze, după bunul plac, resursele energetice ale României. Or, rezistența la șantaj înseamnă, de fapt, rezistența la corupție și exploatarea resurselor energetice în interesul cetățeanului român. Dacă România și-ar gestiona și administra singură resursele (așa cum o fac Marea Britanie sau Norvegia) și nu s-ar lăsa șantajată de „OMV” și alte corporații monopoliste, ar fi o forță economică de invidiat în UE. N-ar sta în genunchi la ușa Schengen, prostituându-se în fața Austriei și a Olandei, ci ar sta, pe post de „amfitrioni”, la masa bogaților care decid. Pentru că, la nivelul resurselor energetice pe care le are România azi, e bogată și tentantă, dar are acest statut de „păcăliți cronic”, din cauza lăcomiei, corupției și prostiei guvernanților, care vând hrana și căldura românului, contra dreptului la liberă calculație, crezând că așa vor fi apreciați. Mi-e teamă însă, având în vedere precedentele (Năstase, Băsescu, Ungureanu, Tăriceanu, etc., care ori sunt acționari la „OMV”, se presupune, ori au beneficiat de „atențiile” „OMV”, cu ocazia tratamentelor medicale din Austria), ca scandalul Schengen să nu fie, de fapt, o făcătură menită să adoarmă vigilența cârcotașilor și a cetățeanului nemanipulabil, în fapt o „renegociere” a mitei, pentru exploatarea resurselor petroliere și a gazelor românești, de către cei aflați la putere. Concluzia? Dacă vom pierde, încă o dată, exploatarea petrolului și gazelor naturale, prelungind contractul cu „OMV”, contra unei redevențe stabilită în 2004, iar Austria își va schimba, rapid, votul, în JAI, înseamnă că, încă o dată, crima organizată se impune prin corupție și am avut dreptate că politicienilor români nu le pasă de Schengen, ci de ce câștigă în urma renegocierii contractului cu „OMV”. Vom contabiliza (a cât-a?) o nouă trădare a interesului național și a interesului cetățeanului român?

Pavel ROMAN