Sunt la Iași! Oraș frumos, cu multe, multe tradiții culturale pentru noi, românii. Vreau să dau examen la Drept. Tata aranjase, prin ajutorul unui vecin, o gazdă. Pe Strada Culturii. Gazda era o femeie cu maramă, care toată ziua se văita, se plângea de dureri de cap. Sigur, era și leneșă. La Iași, aveam să întâlnesc un micălăcean. Era student la Drept de vreo șase ani, dacă nu șapte. A început la Cluj, a continuat la București, iar acum era la Iași. Până la urmă a ajuns avocat și, ca haz, învinețit bine la ochi de soțul uneia pe care o reprezenta în procesul de divorț. Se combinase cu ea.
Dar asta, așa, ca fapt divers. Ei, și vine ziua examenului. Primul, la istorie. Începea la ora opt. O rog pe gazda cu dureri de cap, să mă trezească la șapte. Când am deschis ochii, era 7,45. M-am îmbrăcat la repezeală și, cu ceea ce a mai rămas din calitățile mele de fotbalist, am alergat spre facultate. Am ajuns în ultima clipă. Tocmai se scria subiectul pe o tablă uriașă. Probă scrisă. Un singur subiect. Despre documentele Congresului al X-lea al PCR. Nimic despre istoria pe care o știam din atâția ani de școală. Bat eu câmpii, și aveam să iau 3,50. Cine naiba a citit documentele congresului?! Poate doar cei care luau meditații. Urma filosofia, celălalt examen. Iar un singur subiect. „Rolul normelor morale și de drept în reglementarea relațiilor socialiste”! Praaf! Nu citisem niciodată lecția asta, nu îmi plăcea socialismul științific. Aveam lecturi filosofice, dincolo de manual, materialism dialectic și istoric, dar asta, nu. Ei bine, ăsta e subiectul, ce faci Tristane?! Stau și mă gândesc și improvizez din perspectiva raportului „bază și suprastructură”. Iau 6,25. Pe o lecție necitită!! Reţineţi, 6,25 pe o temă pe care nu o cunoşteam. Noaptea, până să se afișeze rezultatele, am visat că am dat la Filosofie și am intrat. Avea să se împlinească visul peste un, la un concurs cu 386 de candidați pe 20 de locuri. Acolo, la psihologie și filosofie, s-au dat subiecte de sinteză. Așa n-am ajuns magistrat, ci ziarist. Mai prost plătit, dar mulțumit cu meseria mea.
Tristan MIHUȚA
