Ca să se dea bacalaureatul dintr-o anumită materie, se presupune ca acea materie să fie asimilată la nivel aprofundat și în niciun caz superficial. Bacalaureatul, în sine, e un examen la care nu ar trebui să aibă acces absolut toată suflarea (dar asta e o altă discuție), ca acum, ci doar cei (câțiva) care sunt capabili să acopere o gamă de cunoștințe care să-i ridice din rândul maselor și să le deschidă accesul spre universități. Altminteri, de ce să ai bacalaureat, dacă te angajezi la patiserie (acolo având nevoie de o specializare anume, independentă de un examen de bacalaureat) sau îți deschizi un atelier mecanic, unde, la fel, ai nevoie de o altă specializare specifică! Ca absolvent de liceu, conform examenului de la ora actuală, trebuie să știi să rezolvi o matrice, o integrală, o ecuație cu șpe necunoscute etc.; cum zic, ai studiat anterior chestii ceva mai complicate, care depășesc nivelul unuia care a absolvit doar opt clase, de pildă. La fel și la limba română, dacă ai ajuns să dai examenul de bacalaureat, ai citit anterior niște romane, ai învățat să analizezi un text, ai asimilat niște noțiuni extinse de vocabular, ai învățat să faci comparații de personaje, să abordezi argumentativ o treabă, în fine, ați înțeles. Atunci, vin și întreb: din ce mama frăsiei să se dea bacalaureatul, auzi aici, la RELIGIE? Ce grozăvie nemaipomenită! Consider, și o spun ca absolventă (și) de Teologie (pentru că așa am vrut, la un moment dat, să învăț și niscaiva Teologie, însă la un alt nivel), că a da bacalaureatul din Teologie este cea mai mare gogomănie pe care o poate imagina o minte rațională. Că înveți tu la școală Credeul, câteva rugăciuni sau viețile unor sfinți (mai) remarcabili, că afli ce-i aia o liturghie, o priceasnă sau un pantocrator – că s-ar putea să nu știi de-acasă ce-s astea, fiindcă părinții tăi n-or fi ortodocși practicanți –, mai înțeleg. Dar să dai BACALAUREATUL DIN RELIGIE? Serios? Ați înnebunit cu toții? Care să fie „matricele” și „integralele” aferente Religiei, pentru un examen CINSTIT de bacalaureat? Din ce să testezi la Religie copiii care absolvă un liceu, ca să fii absolut sigur că nivelul de dificultate al matematicii și limbii române este similar cu acela al Religiei. Sau, de fapt, se dorește ca acest examen să fie o fușăreală la care să ia toți nota zece, testându-se, la nivelul unui examen serios, doar dacă elevii termină liceul știind Îngerașul și Tatăl Nostru? Păi, la matematică te testează la examenul de bacalaureat din aritmetică sau din cum să dai restul la magazinul din colț? Precis nu aveți habar, că tot veni vorba, că un număr impresionant de preoți habar nu au că se scrie „ortodocși”, scriind, fără probleme, chiar absolvenți de Teologie fiind, „ortodoxi”. Nu știu nici că substantivul sinaxar are două sensuri, iar pluralul său nu e sinaxaruri, cum spun mai toți, ci sinaxare. Și vorbim, repet, de preoți. Care au ABSOLVIT Teologia, iar chestia asta FACE PARTE din profesia lor. Ar fi OBLIGAȚI, deci, să știe niște lucruri, tot așa cum un mecanic auto nu va spune niciodată că „s-a stricat un furtun” (decât dacă este șuștăr), ci că „s-a defectat un racord flexibil”. În limbaj profesional, nu de doi bani. Capisci? Și atunci, cu ce argumente vine popimea să convingă pe toată lumea că bacalaureatul la Religie ar fi indicat? De ce ar avea nevoie un copil, în viața sa de după liceu, de noțiuni de religie aprofundate, pe care, iată, nici măcar mulți dintre ei nu le știu cum se cuvine, deși le sunt consemnate în fișele posturilor? O imbecilitate mai mare nici c-am pomenit. Materiile vocaționale, scurt pe doi, n-au ce căuta în curricula pentru bacalaureat. Și mă voi erija într-un torționar fervent al acestei imbecilități, dacă voi vedea că se va insista, pe fondul unei lipse acute de argumente acceptabile și logice, pentru introducerea Religiei ca materie de bacalaureat. A, că vrei să urmezi după liceu studii teologice? Nimeni nu te oprește. Am făcut-o și eu, la distanță de 12 ani după ce-am terminat prima facultate, pentru că așa am vrut. Am considerat că am nevoie de informații mai multe, așa că m-am dus și le-am cules. Dar asta trebuie să fie ceea ce este și acum: o chestiune de OPȚIUNE și NU o obligație. Ca părinte, atâta timp cât EU decid asupra copilului meu minor, NU SUNT DE ACORD ca examenul de bacalaureat să-i fie împovărat acestuia cu o materie care să nu facă nimic altceva decât să-i sporească nivelul de anxietate și așa augmentat de stufoșenia unor materii ca româna și matematica, complicate în sine. Sper să puteți recunoaște, cu mâna pe inimă, că habar n-aveți să (mai) rezolvați o integrală sau să pricepeți rolul vectorilor sub soare, deși ați dat bacalaureatul din toate astea! Și mai sper și că excepțiile se vor abține, că mai sunt și ingineri pe lume, care-au vibrat pentru matematici. Acei ingineri însă, precis nu știu, la rândul lor, să dea rapid exemplu de-un oximoron sau să pronunțe rapid un cuvânt în proparoxiton, fiindcă, ce să vezi, NICI NU TREBUIE. Nu e cazul să știe toată lumea absolut totul. Iar ce SIGUR nu trebuie să știe toată lumea, la absolvirea liceului, e cum să interpreteze preceptele biblice sau cum să se raporteze, ce să spun, la… imnologie. Fiindcă, dacă un examen de bacalaureat la religie va cere mai puțin decât atât, atunci înseamnă că materia aia pentru examen nu e congruentă, ca dificultate, cu bibliografia stabilită pentru celelalte materii de examen, respectiv română, matematică și ce-o mai fi. Prin urmare, e inutilă, de prisos, zadarnică. Un canon în plus. O materie adăugată fără discernământ, care în niciun caz nu ar trebui să condiționeze terminarea liceului de un elev oarecare. Să încetăm să mai pledăm pentru tâmpenii, zic! Sau să le susținem orbește, fără să judecăm temeinic înainte.
Eugenia CRAINIC
