Ceva extrem de dubios s-a întâmplat vineri seara pe arena ”Francisc Neuman”.
Acest ” ceva” nu l-a înțeles nici cei care se pricep cât de cât la fotbal.
Să le luăm pe rând. Prima impresie (și nu a fost una greșită) a fost abordarea total greșită de către jucătorii și antrenorii UTA-ei a unui meci crucial în care o victorie ar fi liniștit multe ape.
A fost o victorie, însă a celor din Botoșani.
Cum poți intra pe teren, aici mă refer la elevii lui Balint, cu o așa lipsă de determinare după ce în anterioarele două meciuri , mesajele optimiste lăsate nu numai de rezultate , ci și de abordare a partidelor avute de arădeni lăsau impresia că drumul spre salvare era de neoprit?
A doua impresie. Cum se poate explica încăpățânarea de catâr a unui antrenor de nu înlocui unii jucători care , pe parcursul unei perioade lungi de meci, meci în care tabela de marcaj prezenta un real dezavantaj pentru echipa ta?
Și nu e doar părerea mea sau a altor ziariști sau cunoscători de fotbal din tribune. Reacții vehemente , fluierături și huiduieli veneau și din partea celor care, să zicem, mai puțin pricepuți în acest sport.
Și orbul vedea că Miloșevici era piesa la care trebuia să renunțe Balint prima oară.
Au coborât zeci de fani înfocați la marginea tribunei, în spatele băncii tehnice a UTA-ei, cerându-i antrenorului arădean să-l schimbe pe Miloșevici sau să conteste inexplicabilile înlocuiri ale lui Roger sau Postolachi.
Dar când încăpățânarea ajunge la rangul de împărat, degeaba.
A fost un meci , ciudat , dubios și rușinos abordat de jucătorii care reprezintă cea mai iubită echipă din România .
Nu prea critic antrenorii în postările mele, e treaba lor, sunt plătiți bine pentru acest lucru, dar în cazul meciului de vineri, mă întreb : ”Oare jucătorii UTA-ei au fost motivați sufletește ( că financiar sigur au fost) , au fost pregătiți psihic în privința importanței meciului cu Botoșaniul”?
După abordarea partidei, cred că nu s-a ” lucrat” sau nu s-a reușit în acest sens.
Altfel nu-mi explic apatia din evoluțiile lui Ubbink, Anton, Benzar, Batha, dar mai ales, Milosevic, precum , la fel de mult, nu-mi explic încăpățânarea antrenorului Laszlo Balint.
Hristos a înviat!
Ioan HAMZA
