Alexandru Meszar a refuzat să acrediteze trei jurnaliști din Arad la meciurile echipei UTA, unul dintre ei fiind eu, dar și Andrei Fuliaș și Giuliano Junc. Decizia nu a fost deloc una argumentată, dar asta este o altă discuție.
Râuri de cuvinte au curs pe această temă, cei mai mulți dintre cei care au scris fiind în total dezacord cu decizia celui care conduce din umbră, sau nu, clubul UTA. Le mulțumesc în numele meu dar și al lui Andrei și Giuliano pentru toată susținerea.
Dat fiind că atât eu cât și Andrei și Giuliano suntem printre liderii de audiențe atunci când ne referim la UTA, este limpede că decizia clubului nu are nicio logică și este, fără a exagera, total nedemocratică fiindu-ne îngrădit dreptul la muncă și totodată fiind și discriminați fără a ni se spune de ce.
Iar pentru că am amintit despre democrație, ajung la clasa politică. Am tot văzut în ultimii ani tot felul de politicieni locali care au pozat în mari utiști, în mari arădeni, în mari apărători ai democrației.
De ieri și până în acest moment nu am văzut pe niciunul dintre cei amintiți să își exprime vreo părere despre acest – până la urmă – abuz care s-a petrecut în orașul condus de ei.
Pardon, de el… Cel care probabil nici nu-i lasă să aibă vreo părere.
Dacă mă mir? Nu. Pentru că din păcate trăiesc într-un oraș în care nu mai am așteptări.
Sunt un incomod. Și mă simt bine.
LATER EDIT: Suntem 4, a intrat și Lucian Valeriu în club.
Lucian DĂNILĂ
