Vrem ca oligarhii ruși, dar sub umbrela NATO si UE! 

Pe lângă că am fost lași și trădători, în panoplia istoriei noastre mai putem adauga și „jocul la două capete”, tradițional, care, pentru unii, asigură beneficii în orice circumstanțe sau cel puțin salvarea politică. La acest capitol, comuniștii au fost imbatabili și profesori. Cum România nu era o țară industrializata (ponderea aparținea moșierimii agrare), comunismul lui Marx și Engels era inaplicabil, pentru că lipsea piesa de bază, proletariatul. În 1928, când s-a înființat Partidul Comunist, procentul proletariatului, raportat la populația cu drept de vot, România fiind o țară preponderent agrară. Însă, leprele sociale (adică toți borfașii certați cu legea și normele de conduită socială, oportuniștii  și toți leneșii și bețivii României, invidioși pe succesul capitalist), pe modelul leninist au profitat de conjunctură și au revendicat puterea politică, în numele a ceea ce nu prea exista: proletariatul. S-au bazat nu pe structura societății, pe realitatea economică, pe sprijinul electoral, ci pe sprijin rusesc. Nu e un secret că, în România, comunismul a fost importat de la ruși, de unde am transferat propaganda cu tot cu propagandiști, ideologia cu tot cu ideologi și, mai ales, originalitatea comunistă de implementare, de tip rusesc, bazată pe impunerea comunismului prin forță și constrângere, nu pe liberul arbitru. Adică cel mai jegos stil de democrație, pur demagogică, formală, în care, în numele egalitarismului (utopic, bineînțeles), șmecherul îl exploatează și dirijează pe ignorant. Aceasta a fost trăsătura dominantă a comunismului de tip rusesc. Nu impunerea valorii rezultată din concurență (cel mai bun și mai onest), ci, în pur stil autocratic, impunerea șmecherilor, protejați de demagogia de tip proletar. Efectul? Patruzeci de ani Europa de Est a stagnat economic și social, pentru că cei care au condus și administrat țările, au fost niște diletanti, ce s-au auto-erijat in reprezentanți ai proletariatului. Au excelat doar la capitolul șiretenie, ascunsă în spatele unei ideologii stupide, utopice de implementat, pe care au vândut-o pe post de rai, fraierilor creduli. Au mai trecut treizeci de ani, de când utopia ideologică si „miracolul” socialist au sucombat, ucise de realitate. Și tot nu ne-am trezit, continuând să credem în utopia egalitarismului și să fim tributari doctrinei comuniste absurde. Nu cetățeanul, nu intelectualul educat care este motorul dezvoltarii societății, ci tot proletarul ignorant, este centrul atenției și azi, pentru că,  vorba olteanului „e mulți”. Iar în „democrația” autocrata comunistă (acționând în numele multimii ignorante, ușor și simplu de manipulat), doar numărul contează. Pentru că numai așa își pot justifica diletanții și șmecherii, lipsiți de valoare, prezența în fruntea societății. Și, în continuare, pe acelasi model, ei se erijează ca reprezentanți ai proletariatului ignorant, căruia, formal, le apară interesele. Efectul? După încă treizeci de ani, orbecaim prin bezna tranziției, fără a găsi ieșirea sau busola. Pentru că, să fim realiști, cu șmecherii care iubesc autocrația, n-ai cum să găsești ieșirea. Ei ne plimba, precum comuniștii, într-un cerc continuu, mereu ajungând în punctul de pornire, reluând mereu și mereu, ciclul prostelii generale, a vânzării promisiuni imposibil de realizat. Promisiuni în care proletarul crede chiar și când mai are puțin de trăit.

     Ieri, în Parlament, cu ocazia vizitei lui Zelenski în România, am avut senzația de redivivus comunist, în  1947, când comuniștii au preluat puterea, nu democratic, prin vot, ci prin gălăgie și isterie, adică prin propagandă deșănțată, de tip nazist, respectiv aplicând formula identificării și denunțării dușmanului de clasă. Zelenski avea programat și trebuia să țină un discurs în fața Parlamentului. Un discurs oportun și necesar – care ar fi arătat adevărata față a celor ce au exportat comunismul, rușii și care ne-ar fi trezit la realitate -, a fost blocat în stil comunist, 1947, de filo-rușii din Parlament. Nu de Șoșoacă și Simion. Ci de aceeași șireți și vicleni care se erijează în reprezentanții proletariatului ignorant, mimând că le apară interesele, ce se ascund sub umbrela PSD. De fapt ce s-a întâmplat? Speriați că Șoșoacă și AUR-ul lui Simion pot contabiliza procente semnificative în bătălia (imorală) electorală, pentru a câștiga câteva voturi din partea electoratului pro-rus din România (care e încă, influențat de propaganda putinistă), PSD și PNL s-au prostituat, devenind, în pofida justificarilor (absolut stupide), filo-ruși. Pentru câteva voturi, au devenit marionetele lui Putin în România, aliindu-se cu porta-vocea rusească, Șoșoacă. De fapt, ce-au făcut Șoșoacă, Simion și, mai ales, PSD și PNL, se numește trădarea interesului național, pentru că decizia de a nu-i permite lui Zelenski să țină un discurs în Parlamentul României, e o palmă dată NATO și UE. Citiți presa rusească cum jubilează și ce euforie e la Moscova după „isprava” PSD și PNL.

       Indiferent cum ar justifica și orice argumente ar prezenta, în opinia mea lucrurile sunt clare: puterea actuala, în relația cu UE, SUA și NATO, e ipocrită. Stau sub umbrela NATO și UE, de frica reacției populației (majoritar pro-UE și NATO) dar nu și-o doresc. Pentru că, exact ca în 1947, ei se erijează în reprezentanții proletariatului de tip sovietic, adică a ignoranților care sunt nostalgici după vremurile în care puterea politică (statul) le asigura supraviețuirea, fără muncă și fără efort intelectual. Analizați deciziile radicale ale actualei puteri, PSD-PNL și veți observa ca majoritatea sunt de tip demagog, având la bază ideologia protecției proletare. Există două categorii pentru care sunt preocupați: clientela politică (sinonimă cu aparatul comunist privilegiat, întreținută de putere, prin plasarea în agenții, institutii publice) și instituțiile de represiune (Poliție, Jandarmerie, Parchete, Tribunale), respectiv electoratul filo-comunist, format din pensionari și asistații social. Restul, adică privații, care duc greul economiei și asigură bunăstarea socială, sunt tratați ca niște tolerați. Culmea, din totalul procentelor pe care se bazează, electoral, PSD (bază constituind-o pensionarii din economia comunistă, pensionarii speciali, angajații din sistemul bugetar si primarii), peste 80%, deși n-o declara oficial, sunt filo-ruși în modul de manifestare și gândire, aplicând aceleasi practici retrograde, constând din exploatarea ignoranței de tip proletar. Or, PSD și PNL, când s-au opus discursului lui Zelenski în Parlament, au facut-o de teamă că Șoșoacă și Simion le vor fură o parte din electoratul de bază, prin utilizarea retoricii naționaliste, anti Zelenski, cu efect puternic asupra ignoratului care încă crede în valorile proletariatului.

OK! Șoșoacă se comportă astfel, pentru că e disperată să mai prindă un loc de parlamentar. Nu înțeleg și nu e nici o logică a comportamentului PSD-PNL. După o astfel de mizerie, cum cred cele două partide că vor fi privite când se vor așeza la masă cu cei din UE și NATO? Ca parteneri de încredere? Nu mai degrabă cu greață și scârbă, cum ne-au privit nemții în al doilea război mondial? Mai poate avea încredere NATO și UE în Guvernul Ciolacu după o astfel de „ispravă” putinista? Să joci, ca la ruletă pe par și impar (și cu NATO și cu rușii), credibilitatea României, nu e șmecherie ci meschinarie (dacă nu prostie). Așa vor rămâne în istorie Ciolacu, Simonis și ipocritul (fals pro-NATO) general, Ciucă.