Baraj vs Baraj
În aprilie 2023, proaspăt venit la UTA și cu un buget redus, Mircea Rednic încerca să salveze echipa de la retrogradarea în liga a 2-a. După reușita de atunci și clasarea istorică din următorul sezon (de care am tot auzit) doi ani mai târziu ne aflăm într-o situație similara cu același antrenor care încearca să salveze aceeași echipă tot de la retrogradarea în liga a 2-a.
La început „am înțeles toți” că nu avem jucători, mai apoi am înțeles că echipa nu are omogenitate, că e nevoie de timp și să avem răbdare că lucrurile vor arăta mai bine pe măsură ce trece timpul. Timpul a trecut la pachet cu un rulaj considerabil de jucători doriți de către antrenor, iar noi am ajuns în același punct în care urmărim partidele din playoff cu calculatorul în mână și ne rugăm ca echipele din subsolul clasamentului să facă mai puține puncte decât nu reușim noi să facem.
Când am aflat că trebuie să vină un atacant înalt după care echipa a așteptat două luni am sperat toți că seria Leidsman, Vucenovic, Cooper, Luckassen, Lawrence, Ezekiel, Milosevic, Keseru etc. se poate termina și în sfârșit vom avea un atacant central care să ne ofere „momentul acela de magie când dai gol”. Dar aparent este doar un nume ce completează lista lungă de jucători, care nu reușește să se ridice, măcar la așteptările propuse de club.
Ce rămâne de făcut este să așteptăm și să vedem cum va arăta proiectul de care ne menționează domnul Mircea Rednic și pentru care dorește să rămână în continuare la clubul din „orașul cu un teatru și o jumătate de mall”.
Într-un sezon cu playoff-ul ca obiectiv cum am ajuns să sperăm din nou la o salvare?
Redacția Flacăra Roșie
