Acesta este modelul de oportunitate (necesitate) pe care Dragnea & Co. (recte PSD/ALDE/PDL/PNL si nu numai) nu-l vor incriminat ci exonerat de la instrumentarea penală. Adică, primarul să decidă, unilateral, ce să facă cu banul, cum şi câţi bani vrea el „să arunce pe apa sâmbetei” fără să răspundă în faţa cuiva, decât politic (care răspundere?). Adică, ordonatorul de credite să deturneze destinaţia legală a banului public, sub masca subiectivismului „oportunităţii”, fără nicio oprelişte şi să cheltuie aiurea banul public, iar gestionarea frauduloasă („oportunitatea”) sau risipa să fie considerate „investiţii oportune” şi act politic! Zău, aşa? E limpede ca şi votca, că nu-i chiar aşa! Pentru că dacă banii ar fi alocaţi către educaţie, s-ar micşora, în primul rând, numărul idioţilor ce se lasă manipulaţi cu un mititel (din carne expirată) şi o bere (fermentată în trei zile) şi care cred că dacă Firea & Co. le oferă o „repriză” de Guţa şi Salam, politica guvernului şi partidului, din care face parte şi Firea, este în favoarea cetăţeanului.
În fapt, de ce nu vrea Firea investiţii în educaţie? Pentru că educaţia este instrumentul cel mai eficient împotriva manipulării. Or, Firea ştie, din experienţa de jurnalist, că omul educat nu poate fi manipulat şi e mai greu de cumpărat cu pomeni de genul circului ieftin cu manele şi alte forme de artă diletantă sau primitivă oferite de Firea & Co. cu care cumpăra liniştea şi tăcerea naivului vis-a-vis de modul cum cheltuie/risipeşte banul public. Deci, prin acest mod de atribuire a banului public (în care distrarea imbecilului e mai oportuna decât educarea lui), Firea impuşcă doi iepuri: manipulează şi droghează (artistic) ignorantul şi creează, în acelaşi timp, mecanismul comisionarii banului public, comision ce se întoarce la „atribuitor”, spălat prin intermediul celor carora li se atribuie, fără licitaţie (sau licitaţii aranjate în culise), contractele de organizare a recreerii (sau mai bine spus a spălarii creierelor). Altă logica a acestui gen de „investitii” nu văd.
Aştept (se pare, aiurea), de când s-a instalat Guvernul Grindeanu la putere, vreo acţiune concretă, de atribuire a banului public, care să nu trezească suspiciuni de corupţie sau vreo acţiune care să aibă ca scop asigurarea binelui cetăţeanului, care să nu asigure şi comisioane substanţiale celor ce le pun în operă. În zadar! Nu văd decât atribuiri de contracte publice pe criterii de tip mafiot (adică veşnicilor abonaţi la contracte cu statul, profesionişti în para-ndărăt şi lucrări neprofesioniste, care, din contractele cu statul, înregistrează profituri între 200 si 1000 %) şi acţiuni disperate de salvare a celor certaţi cu legile, ce se află în atenţia organelor de cercetare penală, adică a celor care, în complicitate cu beneficiarii de contracte publice au jefuit bugeteul public şi bugetele locale. Aceste două „activităţi”, respectiv sifonarea banului public şi instituirea unui mecanism de salvare a celor ce sifonează sau au sifonat banul public, sunt obiectivele reale şi preocuparea fundamentală a actualului Guvern şi Parlament. Restul e manipulare si demagogie.
Dar, ca să nu cred că sunt paranoia, să mă anunţe cineva când constată vreo fapta a Guvernului sau Parlamentului care nu priveşte cele doua obiective sau când media mercenară (B1TV, România TV şi Antena 3) abordează alte teme şi are alt obiectiv decât protejarea sifonarilor şi scăparea lor de puşcarie! Sau să-mi dezlege cineva misterul averilor incomensurabile acumulate de ordonatorii de credite bugetare, ce-au atribuit banul public pe criterii „oportune”, în condiţiile în care salariul nu le asigură nici un trai decent şi cu atât mai puţin palate, moşii şi slugi, adică opulenţa deşănţata şi sfidătoare! Parcă suntem în decorul unui film stupid, în care toţi ordonatorii de credite se îmbogăţesc miraculos – deşi firmele lor înregistrează, de regulă, pierderi fiscale şi în care suntem forţaţi să acceptăm că alde Firea şi cei asemeni ei, au dreptul, legal, să facă ce vor cu banul public. Adică, să acceptam ca fiind normal că metrul patrat de pavaj, la stat, să coste de 10-20 de ori mai mult ca la privat şi că para-ndarătul practicat de toţi cei ce vin la guvernare, care le asigură îmbogăţiri „miraculoase”, e, de fapt, onorariu de succes şi nu şpagă (cum cere Robu de la Timişoara).
Ce cenuşă în cap pentru gestionare frauduloasă a banului public! Ce prezentări de bilanţ cu investiţii oportune cu adevărat! Ei vor sa fie premiaţi şi aplaudaţi pentru spectacolele cu Guţă şi pentru că a ajuns să coste kilometrul de asfalt în România de cinsprezece ori cât în Albania, de au atras toata structura si logistica „Camorra” în România, falimentând mafia siciliană! Unde naiba dormi Văcăroiule, cu instituţia ta de mituiţi, cu salarii şi pensii, numită doar formal Curtea de Conturi, pentru că nu se vede ca exişti! Fă măcar publice rapoartele şi actele de control cu furăciunile din banii publici sau, ca să nu jignesc orgoliul şmenarilor ce-şi atribuie, prin impostură, titulatura de „oameni politici”, cu „oportunităţile” cheltuirii banului public a celor ce administrează banii publici, care, pe modelul Firea, sunt mai degrabă antonime cu necesitatea reală a societăţii şi sinonime cu „oportunităţile” lui Al Capone sau Corleone! Pentru că dacă un „spectacol” cu Salam e mai oportun în ceea ce priveşte cultura decât utilarea unor laboratoare şcolare sau informatizarea unor instituţii de învăţământ, înseamnă că trăim în paranormal, iar paranormalul are chiar şi un nume: Firea-ar al naibii de oportunitate, vorba lui Sucă! Apropo ! Când dăm foc Academiei, că-ncurcă rău „emanaţii” politici!
Pavel Roman