În toamna care tumnai a trecutără, după câteva meciuri mai moi jucatee, aşa, ca la UTA, sau nejucate, ăia care zâc ei că decid l-or schimbat pă Roly Nagy dân fruntea echipei fanion a Aradului, că, cică, iel o fost eă vină că echipa, UTA, adică, nu joacă nimic. Că ăia, dă pă teren, în izmene, nu pot fuji, că mulţi dântre ei beau (beutură alcoolică) de se rupe masa!
Noa, bun! Până aci îi cam adevărat tăt! Da’ dacă tăt îl schimbi pă Roli dă la cârma UTA-ei macar schimbă-l cu unu’ mai bun, dacă tăt vrei să schimbi macazu’! Aceia ce îs la conducerea UTA-ei, provizorii – ca apa dă pă Murăş, l-or adus pă unu’ ce-l cheamă Roşu, Laurenţiu să fim bun înţeleşi. O fost pă la Steaua (mai mulţi or fost pă acolo şi nu musai or’ fost ipene!). L-or adus cu tăt cu preparateur fizic, or’ psihic, pă bani mulţi din bugetul local, adică pe banii arădenilor plătitori de taxe şi impozite, cu fanfară în tătă regula. Amu’, iarna, ăia de UTA – cu Roşu în frunce – or şi făcut cantonament în Şpania, că la Moneasa nu era de ranga lor, şi tăţi jucătorii au banii la zi, cum se zice. Mai mult, or mai adus la echipă şi alţi izmănari mai acatării, vorba vine – ca sî nu le zicem rataţi. Şi aşa se face că după câteva luni UTA noastră, a arădenilor, joacă la fel de prost, vorba regelui Hagi „lungă şi pe a doua”. Fără alergătură şi fără niciun fel de alergătură în plus.
Pentru suporterii adevăraţi, suporterii de sacrificiu!, cel mai grav este faptul că de 20 de ani echipa nu joacă mai nimic! Indiferent cine este antrenor (mai ales „vinituri”) şi cine este la conducere!
Azi, a tusea! Mâine, junghiul! Apoi, frizeru’ şi barbilu’(barbier, pentru novici) şi ….. Şi anii trec, şi bucurii de la UTA, echipa de suflet a Aradului, CANCI!
Debut 40 plus!
