La fiecare ciclu electoral apare câte o formaţiune aşa-zis „surpriză” care intră în parlament. Depăşind pionieratul din ’90 şi ’92, în ’96 a apărut Convenţia, pe osatura ţărăniştilor, în 2000 a izbucnit PRM, pentru ca în 2012 să vină PPDD-ul lui Diaconescu, iar acum USR-ul lui Sörös. Am lăsat deoparte 2004 şi 2008, unde n-au fost surprize tocmai pentru că a fost Băsescu, care s-a dovedit o personalitate politică puternică, adeptul ideii „sau noi sau voi”. În rest, au apărut partide care n-au „dansat decât o vară”. Aşa stăm şi acum cu USR, implicit la Arad.
Nu mergem decât cu 4 ani şi ceva în urmă când, la Arad, PPDD a avut 4 funcţii importante: doi deputaţi, un vicepreşedinte de Consiliu Judeţean şi un viceprimar. Unde sunt acum aceştia? Cu tot respectul, dar cam pe nicăieri!
Acum, avem doi parlamentari aparţinând USR. Asta pentru că, la alegerile locale, USR n-a existat… Ce-au făcut până acum cei doi. Deputatul, Sergiu Vlad, a reuşit să se facă de vreo două ori de râs, prima dată când a participat la dezbaterea pe tema bugetului, de la Consiliul Judeţean, iar a doua oară când efectiv a cerşit un loc de cabinet parlamentar în plenul Consiliului Municipal.
Cel de-al doilea, senatorul Wiener, e mai mult teoretician şi în afara unor cuvântări care nu ies din tiparele tehnocratice, n-a făcut nimic. Cel mai probabil, ambii vor rămâne în istorie. Şi în uitare. Şi ei şi întregul USR!
Cetăţeanul turmentizat