Mă bucur de privilegiul de a fi cel mai vechi colaborator al ziarului „Flacăra Roşie“, am debutat în anul 1964. Aş împrumuta cuvintele unui strămoş, poetul Horaţiu („Ode“): „Ehem, fugaces … labutuns anni!“ („Vai, cum zboară anii!“).
De ce am scris atât „amar“ de ani şi de ce continui? Răspunsul este simplu: „Flacăra Roşie“ (în ciuda titlului) a fost un ziar bun şi este un ziar bun. Dar, ce este un ziar bun? Vă rog să-mi scuzaţi comparaţia: Un ziar bun este ca un medic de familie, care îşi vizitează din când, în când, pacienţii, pentru a le lua pulsul. Mutatis mutandis, schimbând ceea ce-i de schimbat, Flacăra Roşie a înregistrat cu onestitate pulsul acestui oraş de graniţă. Nu a fost întotdeauna uşor, ştim cu toţii, nu-i aşa?
Astăzi, „colegii mei“, animaţi de un profesionalism veritabil, scriu în libertate, urmând îndemnul lui Tacit, istoricul latin (55 – 120): „Sine ira et studio“ (Fără ură şi părtinire), numai aşa afli adevărul şi eviţi senzaţionalul ieftin.
La acest moment, aniversar, cel care a semnat o jumătate de veac în ziarul arădenilor adresează colegilor de azi felicitări, dorindu-le tăria de a oferi cititorilor numai adevărul, oricât de incomod, deoarece aşa îşi va putea îndeplini ziarul rolul său în construirea unei societăţi sănătoase, pe care o dorim cu mult timp.
Horia Medeleanu
