Când auzi cuvântul baraj imediat gândul te duce la un obstacol, ceva ce greu poate fi trecut. Cam așa e și în fotbal când se întâlnesc două echipe venite una de sus în jos și alta de jos în sus. Parcă ăia de sus alunecă frumos pe râu în jos în timp ce ăialalți înoată disperați contra cursului.
Federalii au fost masochiști când au pus acest duel între o codașă din liga întîi și o aspirantă din liga a doua și au mai dat o mică șansă unei echipe și așa necăjite că e prima sub linia promovării să mai viseze frumos măcar încă 180 de minute. Pare inegală această ultimă ocazie de a te gândi la masa împărțirii milioanelor de euro din drepturilor TV, acest oxigen al fotbalului românesc. Chiar dacă au fost ciuca bătăilor în primul eșalon, tot cei ce vin de sus sunt mai experimentați, mai siguri pe ei, cu lot mai valoros, buget mai mare și mai căliți în meciuri cu miză.
Așa și cu UTA, federalii nu ne-au lăsat să murim frumos nici anul ăsta și vor să ne îmbete cu vin de Recaș. Greu de crezut că vor ține arădenii la vin după ce s-au obișnuit cu berea ușoară a ligii a doua dar vorba aia, speranța moare ultima, iar speranța este în suporterii ˝alb-roșii˝ care ar trebui să recupereze handicapul și să fie al doișpelea jucător utist. Dar au și bănățenii un jucător în plus … Popa. Ionuț Popa!
