Noi, comuniștii de la Flacăra Roșie când am zis, documentat, că Șoani Meszar nu este făcut pentru a fi președinte la UTA, și am spus-onu o dată ci de mai multe ori și cu multă vreme în urmă, nu puțini au fost aceia care s-au grăbit să ne facă antiutiști și în toate felurile. Că nu ținem cu echipa fanion a Aradului, că destabilizăm atmosfera din sânul team-ului arădean etc. Ei bine, din păcate am avut dreptate. Meszar, cu tot purcoiul de bani de care a beneficiat, în primul rând de la Primărie, s-a dovedit a fi complet depășit de situație, pălăria dovedindu-se a fi mult prea mare pentru el. Din punct de vedere a rezultatelor pe plan sportiv vorbim, că dacă ar avea cineva curiozitatea să sape mai adânc în scriptele clubului… Dar, lăsăm pe alți specialiști din presa sportivă arădeană, pe lingăii lui Falcă și, implicit, ai lui Meszar să se ocupe de acest aspect, al banilor cheltuiți aiurea și cu anumite interese.
Nu avem pretenția și nici măcar intenția să facem o radiografie reală a situației actuale de la UTA, că nici dracul nu mai știe ce e pe acolo. Însă câteva aspecte ne râcâie la intestine și ne ia intelectul la mișto. Cum se face că astă vară, de exemplu, nimeni nu s-a sesizat că expertul Șoani Meszar a renunțat pe rând la mai mulți fotbaliști arădeni, așa cum sunt ei, buni, mai puțini buni, și a preferat să aducă niște mercenari la echipă. În frunte cu antrenorul, dacă poate fi numit așa, Mihalcea. Și cu care a reușit să facă din UTA o echipă care acum se zbate să evite retrogradarea în liga a III-a, nicidecum să se bată la promovarea în prima ligă fotbalistică a țării (așa modestă cum e ea în această perioadă). Pentru început a dat viniturilor prime mari de instalare (să fi copiat metoda Falcă, ce-i în mână nu-i minciună?), pentru ca apoi să le dea salarii lunare babane, peste media diviziei a doua – după cum spun cunoscătorii. Și asta pentru rezultate ZERO! Locul 13 în liga a II-a! Trebuie să fi specialist să reușești această (contra) performanță.
O a doua, dar nu neapărat în această ordine, contraperformanță este aceea că echipa manageriată de Meszar a reușit să adune la stadionul din Șiria, la ultimul meci de exemplu, mai puțini spectatori decât numărul de abonați!? Dacă mai spunem că nici măcar Meszar nu a ajuns la stadion credem că am spus totul referitor la acest aspect deloc plăcut, în special pentru jucători.
Ni se suflă în cască că în afară de Meszar nimeni nu știe ce și mai ales pe ce, concret!, s-au cheltuit banii publici, adică cei băgați de Primărie și Consiliul Județean. Plus cei rezultați în urma transferurilor unor jucători. Vezi cazul Denis Man, pentru care se spune că Meszar a încasat, oficial, 500.000 de euro.
Marele președintele Meszar nu trebuie să se „descarce” de gestiune, nu trebuie să răspundă pentru sutele de mii anul acesta, milioane de euro în total (după cum spun unii apropiați fenomenului UTA) care i-au trecut prin mâini și prin contabilitățile firmelor și/sau organizațiilor non-profit (asociații, fundații) pe care le păstorește? Măcar să știe arădenii (că mare parte din bani provin din taxele și impozitele acestora) și suporterii UTA-ei pe ce s-a dus atâta „spurc” de bani în așa scurt timp și fără nicio noimă, fără vreo realizare notabilă. Documente, nu vorbe bine ticluite de ziariștii de casă.
Oare cu cine s-a sfătuit Șoani Meszar atunci când a luat decizia de a-l aduce la echipă pe Falub? Pe așa zisul antrenor, de tristă amintire, ce a stat la echipă două, DOUĂ!!!! etape și după care a fugit de UTA ca dracul de tămâie. Dar și-a luat banii, și i-a luat!
În toată această perioadă de când conduce (dacă și ăsta e stil de conducere…) UTA, Meszar nu a reușit să rezolve nici măcar problema terenului de antrenament pentru echipă. Darmite să intervină, în limita puterilor sale, în urgentarea finalizării lucrărilor la stadionul UTA. Nu râdeți, că dacă suporterii de la UTA ar fi coordonați de către (cine altcineva?) președintele clubului și ar sta temeinic și viguros pe capul primarului și al altor factori de decizie, altfel ar fi acum stadiul lucrărilor. Cu mult mai înaintate, vă spunem noi. Dar, e mai ușor să stai cu mâna întinsă, pe la Primărie, la sponsori, să arunci vina pe Falcă etc. decât să pui osul la treabă. Că vorba aia, comunistă, după care s-a ghidat și Meszar: timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim! Dar în interesul cui?
Ce se va întâmpla cu UTA? Pentru că Aradul și mai ales suporterii arădeni merită o echipă de fotbal care să joace măcar în liga a doua. Dacă nu în prima ligă din România. Mai ales că în circumstanțele actuale, la nivelul de acum al primei divizii, cu o conducere serioasă și o echipă care să fie structurată, care să se bazeze în primul rând pe jucători din Arad, acest lucru nu ar fi imposibil de realizat. Dimpotrivă, mai ușor decât oricând.
Oare câte echipe, chiar și din prima ligă a țării se poate mândri că are așa suporteri, așa o galerie ca și a UTA-ei? Echipă care nu are, din păcate, o conducere care să respire și să trăiască fenomenul fotbalistic din Arad așa cum ar trebui și așa cum o fac suporterii.
Oare când se va găsi cineva care să ia taurul de coarne? Oare când se vor afla răspunsurile la întrebările de mai sus, și la altele poate mult mai oportune? Rămâne de văzut. Și problemele ar trebui rezolvate cât mai curând. Că acum ne paște o retrogradare. O rușinoasă retrogradare. Doamne Ferește!
Redacția
P.S. Despre situația lucrărilor de la stadion și despre alte manevre din jurul acestei afaceri extraordinar de bănoase și nu numai, vă vom necăji cu altă ocazie.
