ASTĂZI ESTE PRIMA ZI DIN RESTUL ZILELOR CE LE MAI AM DE TRĂIT. Uite aşa percep eu ziua de LUNI. Ca pe o sărbătoare. LUNI este un reper, un început, un punct de sprijin şi nici pe departe ”blestemul” începutului de săptămână… Care săptămână tot trebuia să înceapă de undeva sau cu ceva. Ziua de luni este una pretenţioasă, înseamnă start, vigoare şi elan. Ştiu că nu sunteţi cu toţii de acord cu mine. TocmaI ăsta-i şpilu’. Polemica.
Ce-i mai fain luni sau vineri? Ha,ha,ha! Cunosc răspunsul şi nu mă interesează. Din urmă vin la trap şi la galop doar să ajung la timp să vă întreb: DE UNDE PÂNĂ UNDE ALTĂ ZI DECÂT CEA DE LUNI ÎNSEAMNĂ DICHISEALĂ ŞI PROIECTE, DEMARAJE ŞI SPERANŢE, HEI-RUP ŞI BARBEREALĂ? Ascult. Reconsideraţi ziua de luni şi viaţa voastră se va schimba-n bine. Nu-i nici ordin şi nici sfat, e o simplă constatare…
Ceva nu sună tocmai bine, gramatica bat-o vina, numa’ că nu mă mai întorc spre corectare că tot nu prea mai contează. Merge şi aşa.
Cititul va deveni cât de curând la fel de popular ca şi pescuitul la copcă. Despre ce vorbim astăzi? Nu prea ştiu, da’ sunt prezent cu arme şi muniţii. Sunt un exemplar pe cale de dispariţie, dintre acei ce mai ştiu să răsfoiască o carte, să-i simtă mirosul şi chiar să înţeleagă autorul. Ştiu că nu jignesc multă lume, prea puţini mai citesc şi tot mai puţini mă citesc. Textul de faţă nu-i altceva decât o scurtă conversaţie cu mine însumi împărtăşită şi celor care întâmplător sau nu, mai citesc Flacăra Roşie. Vă mulţumesc. La câţi sunteţi vi-aş putea chiar strînge mîna! Cu putere şi tot dragul. Sunteţi de calitate. Ştiţi foarte bine că eu scriu ”live”. Aşadar, textul prezent îl scriu duminică seara. Luaţi-l, dacă vreţi, ca pe o conversaţie sau ca pe o minge din vole venită întîmplător pe şiret…
Uituc, superficial sau… actor în propria viaţă, IUBESC ZIUA DE LUNI. Stop joc.
Gelu BOCI
