https://b1.ro/stiri/eveniment/anaf-diicot-216837.html
O întrebare pertinentă: Ce vină au, în afara că nu și-au făcut datoria, din slugărnicie, inspectorii fiscali? Din comunicatul DIICOT nu rezultă că inspectorii ANAF ar fi primit mită pentru a nu-și face datoria, ci că pur și simplu s-au făcut că nu văd ceea ce era evident. În acest caz, dacă n-au primit mită, înseamnă că li s-a cerut „să închidă ochii”, deci rămâne varianta că au primit dispoziții din partea șefului de serviciu și directorului adjunct (care are atribuții de coordonare inspecție fiscală), care le-a cerut să facă un control superficial, ascunzându-și intenția vădită de a nu constata nelegalitatea achizițiilor, în spatele procedurilor fiscale, respectiv controlul prin sondaj.
Deci, pentru ca vinovăția inspectorilor să subziste, trebuie dovedită reaua credință (care cred că nu se pune problema în acest caz). Însă, orice om normal înțelege că nu poate exista un inspector atât de cretin încât să-și asume un asemenea risc, fără a avea un folos. Și nu neapărat material! Poate că inspectorii respectivi au fost angajați prin trafic de influență, mită sau pe alte criterii decât profesionale și aveau alți „stăpâni” decât statul și legea. Poate erau angajați pe criterii politice sau au executat ordinile șefilor pentru că le era teamă să nu-și piardă locul de muncă.
Indiferent care este adevărul, acest caz arată, de fapt, care este rolul adevărat al penetrării administrației publice și, în special, ANAF, de către mafia politică. Sunt aproape convins că beneficiarii protecției asigurată de ANAF, nu erau niște anonimi, aflați în treabă, aiurea, atunci când s-au ocupat de acest gen de fraude fiscale. Se bazau pe protecție politică, protecție care, în ANAF, funcționează perfect de când posturile de conducere sunt ocupate interimar, prin promovare, detașare sau cu delegație și toate numirile sunt, astfel, apanajul politicului. Deși nu e imposibil de corupt și înregimentat politic un funcționar care a ocupat prin concurs corect o funcție, fără sprijin politic sau mafiot (cazuri din ce în ce mai rare în România), e totuși mult mai dificil să-i ceri unui astfel de individ să facă compromisuri de acest gen, respectiv să execute, fără nici o opoziție, ordinile politice. Când în funcții însă sunt numiți indivizi doar pe criterii de slugărnicie totală, care sunt credincioși „stăpânului”, în orice condiții, efectele sunt cele prezentate în comunicatul DIICOT. Pentru că inspectorii nu puteau mușamaliza faptele comise decât dacă șefii erau cei care aveau interes ca aceste fapte să fie mușamalizate. Mai ales că ei sunt cei care gestionează toate sesizările venite de la Direcția Generală Antifraudă, situație în care știau exact despre ce trebuia făcut cu ocazia efectuării inspecției. Și nu vreau să fiu profet, dar sunt aproape sigur că atât șeful de serviciu cât și directorul adjunct al Administrației pentru Contribuabili Mijlocii erau interimari pe funcții, puși politic, iar ordinile date, mai mult ca sigur, au fost date politic.
Așa că, exceptând prostia inspectorilor care (nu știu din ce motive, posibil de teamă să nu-și piardă funcțiile sau din spirit de obediență cretină) au ascultat dispozițiile sau sfaturile șefilor (fără a le cere în scris, deși, oricum n-avea nici un sens, pentru că dispozițiile erau vădit nelegale) și servilismul șefilor, ceea ce este evident în acest caz, dincolo de orice dubii, este faptul că inspectorii care au ajuns în arestul poliției, n-au ajuns că au luat mită sau că au fost proști, ci pentru că au executat dispoziții venite de la indivizi numiți politic care, la rândul lor, au executat ordine transmise de „stăpânii” care i-au numit în funcții.
Dacă șeful de serviciu și directorul adjunct de la ANAF Ilfov n-ar fi fost numiți politic, cele două inspectoare azi n-ar fi fost în arest și, cu siguranță, și-ar fi exercitat corect atribuțiile de serviciu. Și cazul prezentat de DIICOT, nu e unul special și nici o excepție. E expresia a ceea ce se întâmplă azi în administrația publică.
Pavel ROMAN