În stilul caracteristic celor „care pot” și nu dau socoteală nimănui (nici măcar lui Dumnezeu, pentru că-l sfidează zilnic prin minciună și ipocrizie!), PSD/ALDE „au dat cu tifla” Comisiei de la Veneția! Mă mir că nu i-au acuzat de tentativă de lovitură de stat și pe membrii Comisiei de la Veneția și că n-au pus și jandarmii să-i bată, ca tacâmul și meniul sa fie complet!

La ce ne puteam aștepta de la niște juriști făcuți, vorba răcanului, la apelul de seara? Juriști care și-au făcut facultățile fără colegi, fără să știe numele profesorilor, adresa școlii, și care și-au luat examenele prin șpagă? Juriști cu doctorate la Chișinău, obținute, pe mită, prin plagiere – pentru că în Moldova, să fim serioși, la ce „conștiința” morala a implementat sistemul sovietic, nu verifică nimeni decât suma primită? Juriști care n-au profesat niciodată, n-au scris nici o lucrare, n-au nici un proces răsunător și habar n-au care sunt drepturile și obligațiile participanților la un proces, dar care modifică toate codurile, aruncând la gunoi toată jurisprudența acumulată în ani de zile de muncă a adevăraților specialiști?

Cum să fi reacționat aceștia în fața specialiștilor, altfel decât grobian, afișând o suficiență imbecilă, generată de toleranța specialiștilor și de majoritatea dictatorială parlamentară, formată, de regulă, de interlopi infractori? Să fi intrat în discuții, pe fond, despre probleme juridice, când ei nu cunosc nici termenii juridici elementari și noțiunile de bază ale dreptului? Ce să explice ei unor specialiști consacrați? Și în ce termeni? Mi-e, sincer, groază de viitorul pe care ni-l pregătesc pseudo-specialiștii Nicolicea, Iordache, Șerban și, lipsitul total de caracter, Toader, care, pentru a-și răsplăti funcția, veniturile asigurate prin cumuluri imorale și poziția socială, se prostituează profesional, mai ceva decât „profesionistele” de pe centura Bucureștiului. De doi ani de zile aceste loaze profesionale oportuniste, fără scrupule, recuperate din ghena celei mai promiscuie zone ale imoralității sociale, dispuse la orice pentru a evada din nimicnicia în care se zbăteau și a parveni, se străduie să transforme infractorii – ce săvârșesc fapte antisociale, de drept comun, precum: furt din avuția publică, trafic de influență, mită, abuz în serviciu, mărturie mincinoasă, evaziune fiscală, etc. -, în victime ale unei marote fantomă, respectiv ale unui așa zis „stat paralel”, inventat în criză de idei, (de fapt ale statului de drept, pentru că „statul paralel” cu justiția și dreptul este cel pe care tocmai ei îl crează).

Ei, în disprețul total al logicii, moralei, bunului simț, justiției și realității, vor să ne impună un stat în care infractorii de drept comun sunt victime, cărora trebuie nu numai să li se asigure un regim preferențial juridic, ci chiar compensații pentru că au fost cercetați pentru faptele reprobabile comise. Un stat în care infractorilor trebuie să li se asigure un statut special, de inamovibilitate în fața instituțiilor publice și instanțelor de judecată. Și, în consecință, potrivit principiului: „pentru că putem”, oricine este împotriva declarării infractorului că fiind victima represiunii „statului paralel” (fantomă), trebuie să fie eliminat. Că e DNA, DIICOT, SRI, ICCJ, ANAF sau altă instituție de acest gen, ori se aliniază la politica metamorfozării infractorului politic în victimă, ori este declarată, public – precum în Turcia lui Erdogan, toți cei ce se opun politicii autocrata și dictatoriale ale acestuia -, membră al fantomaticului „stat paralel” și trebuie, ori să se înregimenteze și alinieze politicii puterii, ori să dispară (precum s-a întâmplat cu Gardă Financiară care n-a înțeles că politicienii și protejații acestora, ce comit fraude fiscale, trebuie tratați ca fiind inamovibili în fața oricărei legi).

Culmea, pentru a-și materializa mârșavul plan, ei nu contestă săvârșirea faptelor, ci procedura prin care au fost constatate faptele (adică metodele prin care au fost prinși) și se folosesc de orice scenariu inventat de cei care sunt cercetați penal sau au fost condamnați, dar nu-și recunosc vinovăția, în pofida tuturor evidențelor și probelor administrate. Cei mai veroși infractori, ce expun scenarii science-fiction despre așa zise cercetări abuzive, sunt transformați în victime și prezentați ca exemple ale unor pretinse abuzuri ale așa zisului stat paralel. În plus, deși acuză instituțiile statului de neo-comunism, pentru a-și materializa obiectivele, sunt reabilitați toți securiștii și milițienii experți în diversiune și prezentați ca specialiști, adică se folosesc exact de membrii statului comunist care a substituit statul de drept, pentru a declara statul de drept ca fiind stat paralel (de tip neo-comunist). În concluzie, nu contează că au furat, fraudat fiscal, traficat influența, au comis abuz în serviciu favorizând furtul banului public, ci faptul că au fost prinși prin interceptarea convorbirilor telefonice, care, în opinia lor, a fost un atentat la viața lor privată. Adică, își luaseră toate măsurile de prevedere (mituiseră paznicii averii publice dându-le funcții, salarii și sinecuri, își subordonaseră majoritatea instituțiilor publice prin subordonare politico-mafiotă), dar SRI, ICCJ și DNA „n-au pus botul” și n-au înțeles că ei nu trebuie prinși ci protejați. Și, culmea, nici din exemplul Gărzii Financiare n-au învățat că nu e bine să te pui cu interlopii ajunși la putere și nu s-au subordonat lui Dragnea, Nicolicea, Iordache, Șerban și Toader.

Ca urmare, pentru că n-au putut fi desființați precum Garda Financiară, au fost incluși în „statul paralel”, adică în programul de politizare și înregimentare/disciplinare. Deci, în opinia lor, nu contează că sunt autorii faptelor, că a existat un mandat judecătoresc de ascultare – pus în opera de unica instituție care deține mijloace de ascultare, SRI -, că instanțele de judecată nu contestă legalitatea interceptărilor, ci faptul că au fost prinși prin, chipurile, violarea vieții private. În aceste circumstanțe, acțiunile (de altfel legitime) ale SRI și parchetelor îi transformă (de drept în opinia lor) din infractori în victime. Cam în genul: da, recunosc, eu sunt criminalul, am comis crima, am fost prins în flagrant, cu arma crimei în mână, dar cel ce m-a fotografiat, nu era procuror și chiar dacă avea și un mandat de la judecător, emis în baza unui OUG, nu avea competență să mă fotografieze, pentru că așa a decis Curtea Constituțională anterior emiterii OUG, deci nu sunt vinovat chiar dacă sunt autorul faptei (!!??).

La polul opus, emiterea unei OUG care încalcă flagrant Constituția și Deciziile Curții Constituționale, când e vorba de aplicarea retroactivă a unei OUG ce-i favorizează, Deciziile Curții Constituționale nu contează și nici nu se amintește de ele.

Curat murdar, ar spune Caragiale! Acesta este statul pe care ni-l construiește și impune Dragnea, Nicolicea, Iordache, Șerban, Rădulescu, Toader și clica lor de infractori ascunsă de justiție în Parlamentul României. Un stat în care, potrivit principiului: pentru că pot și n-au cui da socoteală, infractorii sunt victime și cei care i-au prins – vorba lui Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale -, devin infractori. Pentru că, dacă urmăriți derularea evenimentelor, astăzi, la presiunile PSD/ALDE, cei anchetați, dați ca exemple și mediatizați non-stop, nu sunt infractorii care au prăduit bugetul public și corupții, ci procurorii, judecătorii, ofițerii SRI și toți care au contribuit la demascarea și cercetarea infractorilor politici și a corupților.

E o campanie, dusă la cote extreme, de denigrare, nu a unor cazuri izolate (pentru că există, bineînțeles și acest gen de cazuri) ci a activității Justiției, SRI, DNA, în general și a tuturor instituțiilor publice care au instrumentat sau au participat la instrumentarea dosarelor de mare corupție ce implică politicieni și demnitari. O campanie concertată, subvenționată de infractori, din banii publici furați, care are ca scop crearea unei diversiuni în urma căreia Parlamentul infractorilor să-și creeze justificarea (chipurile moral-reparatorie) încălcării flagrante a Constituției. Pentru că asta va urma.

Cum infractorul principal, Dragnea, are o condamnare definitivă și mulți alții sunt în aceeași postură, dar vor să revină în prim planul politicii, respectiv al prăduirii banului public (Ex: Voiculescu, Năstase, Relu Fenechiu etc.), Parlamentul și Guvernul vor să adopte o soluție, cretină și imbecilă din punct de vedere juridic, a retroactivității legii penale, ceea ce ar crea un precedent catastrofal pentru justiție și statul de drept, în general. Nicolicea, Iordache, Șerban și Toader, prin încăpățânarea cu care mărșăluiesc să albească carierele infractorilor și să-i readucă în viața publică, nu ne pun în pericol doar prezența în UE (ca să nu mai vorbim de accederea în Schengen), ori ne asigură garanția întoarcerii în 1989, ci ne aruncă în perioada feudală, în care România nu avea o constituție și singura lege valabilă era cea hotărâtă de cel care era la putere. Adică într-un haos absolut! Și iar o luăm de la capăt, plecând în pribegie, dacă vrem să ne păstrăm conștiința nealterată și nu vrem să ne prostituăm moral?

Pavel ROMAN