Cine i-a obligat să le aplice dacă erau nelegale? Și dacă erau nelegale, de ce nu le-au denunțat înainte de a-și produce efectele, că doar sunt inamovibili, nu? Problema nu e protocolul, în sine, pentru că aceste protocoale s-au făcut pe baza unor acte normative în vigoare, fără a se depăși cadrul lor. Problema e moralitatea ofițerilor SRI și a magistraților. Adică a frăției murdare dintre cele două instituții, care arată câtă imoralitate există în sistem și ce metehne guvernează încă sistemul. Protocoalele, clare, nu prevedeau întâlniri private, în afara cadrului instituțional. În aceste condiții, de ce primeau magistrații ofițeri SRI în birouri, cu care discutau probele și analizau, chipurile, informațiile suplimentare deținute de SRI? De ce se lăsau manipulați?

Care era baza legală a acestor discuții informale? Protocoalele, așa cum au fost redactate, n-au fost și nu sunt altceva decât înțelegeri scrise între instituții pentru a elimina birocrația în asigurarea suportului tehnic și logistic, pentru a grăbi aflarea adevărului într-un proces, respectiv culegerea și furnizarea de probe, în timp real, necesare instrumentării obiective a cauzei. Dincolo de aspectele formale ale protocoalelor, care s-au bazat pe prevederile legale în materie și care aveau și menirea de a elimina birocrația și furnizarea în timp real a probelor, problema e morală și ține de conștiința și moralitatea fiecărui magistrat. Adică de cum și cât s-a lăsat manipulat magistratul de ofițerii SRI. Pentru că, de fapt, în asta constă problema. În depășirea de către magistrați și ofițerii SRI a cadrului protocoalelor încheiate și crearea, deliberată și nelegală, unui cadru nefiresc între magistrat și ofițerii SRI, prin acceptarea de către magistrat a unor imixtiuni nelegale a ofițerilor SRI în actul de justiție (gen acces la dosarele cauzei, furnizarea de probe fără a se realiza circuitul instituțional, acceptarea informațiilor verbale, lecturarea unor așa zise rapoarte fără a le adăuga la dosare și a permite apărării să le conteste etc.).

Or, când te-ai lăsat manipulat și ai acceptat imixtiunea SRI în actul de justiție, dincolo de normele legale, de ce vii, ipocrit și ceri să se anuleze protocoalele, ca și cum doar acestea sunt cauzele care au generat subiectivism în pronunțarea sentințelor? Pentru că, indiferent de justificări, nu protocoalele sunt de vină, ci moralitatea și conștiința magistraților! Și o spun din experiență, pentru că am trecut prin astfel de momente, în care magistrații sau fost subiectivi, lăsându-se influențați de SRI, chiar dacă aceștia n-au furnizat dovezi concrete ci doar părerile lor subiective, manipulatorii prin faptul că, chipurile, instituția SRI nu minte și nu greșește, fiind infailibilă. Cazul foștilor comisari de la Garda Financiară, care, în pofida faptului că Legea 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, le garanta stabilitatea în funcție, dar au fost dați afară, deși făceau parte din ANAF și ANAF avea posturi disponibile, la presiunile SRI, făcute în birourile magistraților, este un exemplu concret al faptului că nu protocoalele sunt de vină ci conștiința, imoralitatea și autoînregimentarea magistratului în tabăra SRI.

Majoritatea celor care au judecat strâmb, la presiunea SRI (care a desfășurat o campanie murdară, convingând instanțele, prin toate mijloacele posibile, că foștii comisari ai Gărzii Financiare, erau corupți, fără a furniza și probe concrete în acest sens, ci doar vorbe), n-au făcut-o pentru că au fost obligați de protocoale, ci pentru că se simțeau vulnerabili și nu voiau să se pună rău cu SRI, pentru a evita să fie ținta verificărilor SRI sau a vreunei campanii de denigrare ce le-ar fi stopat ascensiunea în carieră. Adică au acceptat imoralitatea pentru a-și conserva poziția. Deci, au acceptat un compromis murdar, pentru că se simțeau vulnerabili, iar astăzi încearcă să-și justifice vulnerabilitatea prin denunțarea protocoalelor și, mai ales, imixtiunea SRI în actul de justiție liber consimțită de magistrați?

Asta e ipocrizie! Corect ar fi, în acest caz, dacă tot vorbim de reparații morale și materiale, ca acele procese în care magistrații s-au lăsat influențați de SRI, pronunțând decizii subiective, la presiunea SRI, fără dovezi concrete, să fie supuse unor căi de atac extraordinare și magistrații să recunoască că au procedat imoral lăsându-se influențați sau șantajați de SRI (numai în aceste condiții sunt de acord cu campania „penalilor”). Numai că, pentru a se realiza un consens în această privință, nu denunțarea protocoalelor cu SRI și anularea tuturor sentințelor în care SRI a furnizat dovezi pe baza mandatelor emise de instanță, e soluția, ci analiza separată a cauzelor în care SRI a influențat, incorect, imoral și nelegal, actul de justiție, prin furnizarea de dovezi nesolicitate de instanță și acceptarea de către magistrați a existenței imoralității în actul de justiție, ceea ce mă îndoiesc că se va întâmpla.

Cine dintre magistrați va recunoaște că a pronunțat soluții la presiunea și pe baza unor pseudo-dovezi furnizate, nelegal, de SRI și că vina îi aparține pentru că s-a lăsat prostit de SRI? Nimeni nu va face acest lucru pentru că atunci s-ar dovedi, clar, că nu protocoalele au fost cauza erorilor judiciare, ci modul cum au fost aplicate, respectiv lipsa de moralitate și vulnerabilitatea morală a magistraților care, de teamă sau din obediență stupidă (pentru a nu se pune rău cu serviciile), s-au lăsat manipulați de SRI. Aceasta e marea problemă a justiției, nu legalitatea protocoalelor!

Pavel ROMAN