Potrivit celor de la G4 – media, „În timp ce liderul PSD, Liviu Dragnea, se plânge că multinaţionalele declară profit prea mic şi scot banii din ţară, firmele asociate cu familia sau cu numele său nu sunt nici ele mai profitabile.”

Deci, ipocrizia pesedistă în toată „spledoarea” sa! Au modificat Codul fiscal și Codul de procedură fiscală privind obligativitatea existenței documentelor justificative în cazul achizițiilor de servicii și a achizițiilor de la societăți inactive fiscal (fantomă), au introdus sistemul super-centralizat al supervizării controalelor ANAF și, culmea, Dragnea, Teodorovici și PSD se miră de ce contribuabilii nu plătesc impozit pe profit și TVA la nivelul estimărilor (PIB)! Păi, cine-i prost să plătească impozite când Guvernul și Parlamentul au decis că nu trebuie justificate cheltuielile cu serviciile? Când poți înregistra în contabilitate cheltuieli fictive cu mentenanță echipamente tehnologice și instalații (IT, electrice, sanitare, mașini și instalații, etc.), pregătire profesională (cursuri ținute de membrii familiei sau ale familiilor politicienilor), consultanță (prin care se achită mita pentru protecție fiscală sau accesul la bani publici), transport, achiziții de software, etc., cum să nu profiți și să nu „reglezi” profitul cum vrei?

Pentru o corporație multinațională, numai mentenanța echipamentului IT din dotare costa peste doua milioane de euro/an. Și cine poate să verifice realitatea operațiunii dacă nu mai trebuie anexate documente justificative? Și credeți că firmele românești, consiliate de societăți de consultanță perfecționate în diminuarea nivelului obligațiilor fiscale, nu au profitat de oportunitățile oferite de modificările operate în Codul fiscal? Numai naivii nu-și reduc profitul prin cheltuieli nereale! Pervers, deși sunt principalii vinovați Guvernul și PSD pentru neîndeplinirea planului de colectare estimat (PIB stabilit „din condei”, pentru încadrarea în ținta de deficit bugetar) arată cu degetul spre ANAF, care, chipurile, ar fi vinovatul principal pentru necolectarea taxelor la nivelul estimat.

Adică, nu Guvernul și Parlamentul care, la solicitarea mafiei fiscale, au abrogat prevederile legale ce descurajau înregistrarea de cheltuieli fictive în contabilitatea societăților, ce generează diminuarea profitului impozabil, este principalul vinovat; nu mafia politică (PSD/PNL/PDL etc.) care au politizat administrația pe cu totul alte criterii decât cele profesionale, încât ANAF-ul este sufocat de inspectori care habar n-au ce trebuie să facă și să verifice la un contribuabil; nu ultracetralizarea deciziei privind criteriile ce se au în vedere la stabilirea riscului fiscal, ce generează anomalii de genul că societăți care fraudează bugetul, la greu, nu sunt supuse inspecțiilor fiscale până nu intră în insolvență sau faliment, pentru că au grijă să evite încadrarea în criteriile de risc fiscal; nu politizarea ANAF prin menținerea vacantă a majorității funcțiilor, pe care sunt numite persoane ce excelează doar la capitolul obediență totală față de politic (dispuse oricând să încalce legea pentru a asigura protecție firmelor protejate de cei ce i-au numit) și care, pentru a se menține în funcție, blochează toată activitatea ANAF, prin instituirea unor așa zise proceduri de control care, în loc să descurajeze practicile ilicite, le maschează, dând posibilitatea celor care practică frauda fiscală să se sustragă de la plata obligațiilor. Astfel, deși, teoretic, potrivit așa ziselor proceduri de stabilire a riscului fiscal, n-ar trebui să existe contribuabili care să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale, fără ca ANAF să stopeze fenomenul, în realitate, există mii de firme (românești și multinaționale) care fraudează bugetul cu sume uriașe, fără a fi supuse controlului fiscal zeci de ani.

Există societăți care n-au fost verificate de ANAF timp de 15-20 de ani și care au comis fraude fiscale uriașe. Justificarea ANAF? Activitatea desfășurată nu s-a încadrat în zona riscului fiscal! Păi, atunci sau criteriile de stabilire a riscului fiscal sunt eronate și trebuie schimbate, sau, deliberat, au fost stabilite pentru a proteja un anume gen de societăți, prin intermediul funcționarilor numiți politic.

Pe de altă parte, de ce ne mirăm, când toate structurile care administrează criteriile de încadrarea în risc fiscal, sunt gestionate, direct, de șefii instituțiilor subordonate ANAF (DGAF, Vama, DGRFP etc.), numiți politic? Nici un control fiscal nu este inițializat fără viza șefului instituției și fără analiza direcției, serviciului sau compartimentului ce stabilește încadrarea în criteriile de risc fiscal a unui contribuabil. Or, când criteriile de risc fiscal sunt, în mare parte, subiective, relative sau neconcludente (precum scăderea cifrei de afaceri, neconcordanțe între declarațiile depuse de parteneri, neconcordanțe între declarațiile depuse la ANAF, etc.), poate cineva atrage răspunderea șefilor numiți politic, pentru necuprinderea pe listele de control fiscal al unor societăți care fraudează bugetul public?

Până la urmă, așa zisele criterii de risc fiscal nu sunt criterii stabilite prin lege și nici certe, care să atragă răspunderea, deși sunt niște proceduri care adaugă la lege, blocând aplicarea ei, dar care asigură protecție celor ce nu aplică legea. Sunt, în fapt, instrumentul pervers și forma mascată prin care se pot bloca și dirija controalele fiscale așa cum doresc cei ce controlează ANAF și structurile sale subordonate. Acest sistem, inventat ad-hoc, care, în loc să descurajeze, protejează frauda fiscală, dar și pe cei ce-l controlează și aplică, permite controlul politic total al ANAF și transformarea instituției într-un instrument politic.

Să ai, în România lui 2018, mii de societăți comerciale (cu capital autohton sau străin) care nu realizează, scriptic, profit și înregistrează pierderi, iar ANAF, în urma verificărilor efectuate (la cele la care i s-a permis, bineînțeleles) să constate că acest lucru este legal, deși este absurd, e o problemă. Și problema nu ține numai de profesionalismul celor din ANAF (care nu poate fi scos din ecuație) ci, în primul rând, de legislație.

Este absurd să cheltui mai mult decât încasezi și să continui activitatea ani în șir în aceste condiții. Explicația acestei absurdități e simplă: ori ești protejat de ANAF, prin decizie politică (neîncadrarea în criteriile de risc fiscal), ori legea e proastă și trebuie amendată, ori și una și alta. Iar în cazul celor mai multor societăți ce fraudează bugetul public, prin diminuarea fictivă a profitului impozabil, cred că și protecția și legea proastă concurează. Avem un ANAF neperformant? Evident! Numai că neperformanța ANAF nu e întâmplătoare și nu e legată, nici pe departe, de managementul instituției (care, legal, nici n-ar trebui să conteze, pentru că potrivit atribuțiilor legale, performanța ANAF este generată de performanța structurilor subordonate, ce funcționează autonom), ci de factorul politic, adică de încălcarea legii. Adică de încălcarea Statutului funcționarului public (legea 188/1999) la angajare (se practică, la greu, angajarea în corpul funcționarilor publici prin trafic de influență, nu pe criterii de performanță, competență și moralitate) și la numirea în funcții (care se fac, exclusiv, politic, prin mecanismul menținerii interimatului, pentru a-l face vulnerabil și șantajabil pe cel numit politic) și prin instituirea unor proceduri de control fiscal care adaugă la lege (Codul fiscal și Codul de procedură fiscală), precum metodologiile de control fiscal sau încadrarea în criteriile de risc fiscal, care mai mult blochează activitatea ANAF decât o eficientizează.

Și dacă la asta mai adaugăm o legislație, mai mult decât protecționistă, elaborată în favoarea celor care fraudează impozitele și taxele, nu ești ipocrit când arăți cu degetul spre ANAF pentru necolectarea taxelor și impozitelor? Blochezi instituția, prin deprofesionalizare, politizarea tuturor funcțiilor, instituirea unor proceduri nelegale de efectuare a controlalelor fiscale și apoi, după ce-ai violat-o și prostituat-o politic, ca și cum n-ai ști ce-ai făcut, o supui oprobiului public, ca să decontezi politic.

Apropo! Conform legislației privind insolvența, ANAF trebuie să se înscrie la masa credală, în cazul unui contribuabil care solicită insolvența, dacă înregistrează obligații la bugetul de stat. De asemenea, în cazul solicitării instituirii procedurii insolvenței, potrivit criteriilor de risc fiscal, contribuabilul trebuie supus unei inspecții fiscale, mai ales atunci când lucrează cu fonduri publice. Întreb și eu, așa ca unul care nu poate fi prostit ușor: Ce-a făcut ANAF la „TELDRUM”? S-a făcut vreo inspecție fiscală, când „TELDRUM” a solicitat instituirea procedurii insolvenței? Cum se poate ca o societate comercială, care a lucrat, exclusiv, cu bani de la buget, rulând zeci de miliarde și care și-a primit la timp banii pe lucrări (favorizată?), să solicite intrarea în insolvență și să declare pierderi? Nu este absurd? De ce nu face ANAF, public, Raportul de inspecție fiscală, să vedem cauzele insolvenței în cazul „TELDRUM” și cheltuielile/cauzele care au generat intrarea în insolvență? Sau, altfel spus, a fost dispusă vreo inspecție fiscală?

Vreți adevărul despre managementul politic al ANAF? „TELDRUM” – o societate abonată fără restricție la lucrări publice, care solicită insolvența, în condițiile în care a încasat la timp și fără probleme contravaloarea lucrărilor efectuate și care declară pierderi, fără ca ANAF să fie capabilă să demonstreze că o astfel de societate nu poate înregistra pierderi fără a înregistra în contabilitate cheltuieli fictive -, este dovada concretă a ceea ce a ajuns ANAF sub patronaj politic: o instituție de protecție a mafiei fiscale și un instrument politic al puterii. Iar degetul întins spre ANAF, când țara se află în incapacitate de plată (fucționarea statului fiind asigurată, exclusiv, din împrumuturi), nu e decât o formă maximă de ipocrizie, pentru că ineficiența ANAF este generată tocmai de cei ce arată cu degetul.

Cum să fii eficient când ești obligat să ocolești firmele protejate politic și să constați că evaziunea fiscală se practică legal, prin modificările aduse la Codul fiscal de PSD? În această mascaradă penibilă se înscrie și schimbarea șefului ANAF. Praf în ochi pentru naivi!

Komunistul PROMO(vat)

(p)

Foto: gds