Omul sănătos habar nu are cât de bogat este. Într-o atare stare, sănătatea ți se pare ceva normal, banal chiar. Cunosc starea, până la inconștiență. Toată viața am fost sănătos – mă rog, cât se poate, în raport de vârstă; nu am dormit o noapte măcar în spital etc.
Dar, vorba acelui cântec al formației Holograf, … „Vine o zi …”. Vine o zi în care ceva nu este în regulă la această mașinărie fantastică, dumnezeiască, numită „trup”, „corp” și, prin extrapolare, ființă umană. Mie mi s-a defectat vederea. Mie care mă lăudam cândva cu ochi de șoim. Cataractă! – dă verdictul medicul meu, dr. Magdalena Țurlea. Trebuie operație, nu e complicat (în ziua de azi), dar trebuie. Mă lămurește în detaliu ce și cum. „Mă operez, nici nu încape discuție”, zic. Dintre toate variantele posibile, aleg să mă opereze fiul dumneaei, Cristian Țurlea, aici, la Spitalul municipal.
Ei, din acel moment au început gândurile, temerile, neliniștile. Opinii dintre cele mai diverse și mai alarmiste. Că nu e bună alegerea! De ce nu la privat, că au aparatură mai bună. De ce nu la un medic cu mai multă experiență, „că doar e vorba de vedere, de tot ce ai mai scump”. Și câte altele. Mărturisesc, aici, că un pic m-au destabilizat aceste opinii. Că mi-am pus și întrebarea „dacă nu iese? …”. Dar nu m-am întors. Am avut încredere în doamna doctor Țurlea, care îl operase, cu două decenii în urmă, și pe tata. Știam că nu m-ar da pe mâna unui novice. Și așa a fost. M-a dat pe mâna tânărului dr. Cristian Țurlea, în 8 mai, acum o săptămână. Ei bine, operația a reușit, văd precum un adolescent!
Am riscat? Nu știu. Am crezut în priceperea doamnei doctor Țurlea, am mers pe mâna dumneaei, cum spuneam și astăzi mulțumesc lui Dumnezeu pentru alegerea făcută și dr. Cristian Țurlea pentru vederea bună pe care am redobândit-o. Recunoștință și prețuire!

Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here