Toți avem o stradă a noastră. Strada copilăriei, strada pe care locuim. Primele mele amintiri cu strada mea țin de o zi în care bărbații de pe stradă s-au adunat și au făcut câteva ture la Mureș, să aducă balast. Cred că era într-o duminică, pentru că pe atunci nu era sâmbătă liberă, nu se știa de weekend. Cineva, probabil Primăria, pusese la dispoziție niște camioane. Eram mândru, în acea zi, că printre bărbați era și tata, un om puternic, cu palme mari, groase și bătătorită de fel de fel de unelte, încât în mâna lui lopata părând o jucărie.
Mereu s-a adus pietriș, piatră concasată, dar drumul, după ploi, era plin de noroi – mai ales după ce s-au introdus, pe rând, rețelele de apă și de canalizare. După 1989, aveam să aflu că strada figură în actele Primăriei ca fiind asfaltată. Nu era. Posibil ca asfaltul să fi fost folosit la străzile unor privilegiați ai zilei. Nu știu.
Într-o zi (locuiam la bloc), aflu că s-a asfaltat strada vreo 100-120 de metri – de la colț până la locuința proaspăt dobândită de familia lui Gheorghe Seculici. Îl sun pe Caius Parpală, de la Drumuri Municipale, și fac scandal. Parpală, mai asfaltează 100 de m, până la mine. După câțiva ani, ajunge prefect Ovidiu Nilă, vecin cu mine, și se asfaltează toată strada. Practic, era o fușereală – asfalt cu pietre, direct peste pământ, fără borduri etc. Așa că nu i-a fost greu unui vecin, care avea trei-patru TIR-uri, să-l facă praf. Din întâmplare, trece Primarul Falcă pe stradă, și-i arăt TIR-urile și drumul spart, făcut praf. Falcă trimite a doua zi un funcționar la vecinul cu mastodonți. Zice funcționarul: „Mihuța v-a reclamat că …”. Atât i-a trebuit vecinei mele: „Apăi, bată-l, și facă-l, că nu mai mai are loc de noi …” striga ea pe stradă în gura mare. I-am mulțumit lui Falcă pentru blesteme, i-ar vecinii mi-au mulțumit mie că au plecat TIR-urile de pe stradă.
Ei, dar acum s-a asfaltat și strada mea, de-adevăratelea. Drumul, intrările în curți, trotuarele. Drum, ca-n palmă, de te îmbie să dai bice mașinii. Și unii chiar dau, trecând de 100 km/h. Deocamdată n-a fost niciun accident, dar nimeni nu știe când vine ceasul rău. Sugerez cel de la Circulație să mai pună radar și pe străzile ceva mai laterale, asfaltate, unde bolizii aleargă precum la cursele internaționale. Că așa e pe strada „mea”!

Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here