Ne întrebăm de ce există atâta atracție, din partea politicienilor români, fața de Moscova? Păi, nu sunt cam multe similitudini (mai ales în ceea ce privește lipsa de principii morale) între modul cum se îmbogățesc politicienii ruși, cum ajung la putere și cei români?

Analizând ascensiunea noului prim-ministru al Federației Ruse și, în special, originea averii, evident că avem de la cine învăța și pe cine plagia, nu? Și ne mai întrebăm, aiurea, de la cine s-au inspirat politicienii români, ce se pretind de stânga, dar posedă averi colosale, fără să fi lucrat vreodată în privat sau să fi produs vreodată ceva? Comparați modelul. Ca și în Rusia, politicienii români, așa ziși de stânga, au avut grijă să abroge toată legislația care nu permitea furtul din averea publică, mita și traficul de influență, în urma cărora, politicienii acumulează averi colosale, nejustificate, respectiv să distrugă toată autoritatea publică și s-o facă strict dependentă de factorul politic (prin numiri nelegale), consolidându-și statutul și puterea. Ca și în Rusia, suntem în stupidă situație în care oricine poate constata ce averi (case, terenuri, firme, mașini, etc.) uriașe, nejustificate (adică ilicite), dețin politicienii și demnitarii, ori funcționarii publici și nimeni, inclusiv instituțiile statului care au atribuții să constate și să sancționeze faptele, să nu poată face nimic, pentru că nu li se permite politic.

Adică, oficial (legal și constituțional), există autoritate publică și separație a puterilor în stat, dar în fapt autoritatea este doar formală, puterea fiind în totalitate la cei care controlează parlamentul și guvernul, adică la factorul politic care substituie statul real, impus de lege și constituție, prin unul formal, bazat pe cutume (numiri în funcții publice, pe bază politică). În aceste condiții, de fapt și nu de drept, restul puterilor în stat, conform Constituției, adică legislativă, executivă și judecătorească, există doar formal, adică doar scriptic. Deși, teoretic, legal și constituțional nu era posibil, în fapt, politicienii, sprijiniți de mafia care i-a propulsat la putere, au privatizat averea publică și bugetul public, în interesul mafiei financiare, creând un stat paralel din punct de vedere administrativ, care le servește, exclusiv, interesele.

Vrei bani public? Faci plecăciuni mafiei politice, în fața căreia nu funcționează regula necesității și oportunității, ci a interesului privat. Și, precum în „maica Rusia”, având într-o Curte Constituțională, un organism suprastatal necenzurabil de vreo putere (fie ea și voința populară, care, democratic, teoretic, ar trebui să fie voința supremă), care le asigură protecția necesară și suficientă, politicienii se situează, din toate punctele de vedere, într-un mediu în care legea ordinară și regulile democratice, precum egalitate în fața legii, nu se aplică, decât accidental, când se cade în disgrație. Pentru că  – vorba unui hâtru pesedist, care mai are nouă zile până la pensie  -, de treizeci de ani funcționează același principiu în politică: următorii ce vor veni la guvernare să aplice legea, nu noi care am ajuns acum și care putem profita de regulile și cutumele deja implementate. Până atunci guvernăm după cutumele comuniste, preluate de la fratele de peste Prut, stabilite de anteriori.

Așa că așteptările celor care cred într-o  democrație reală, în care puterile în stat vor funcționa independent de puterea politică, adică în care puterea executivă se va ocupa, exclusiv, de administrarea averii publice și a banului public în folosul cetățenilor, puterea legislativă de legiferare, pe bază de principii morale, în folosul cetățenilor, iar puterea judecătorească de aplicare necondiționată a legii, fără discriminare, nu se vor materializa prea curând. Nu pentru că n-ar fi posibil, dată fiind situarea teritorială și conjunctura în care ne aflăm, ci faptul că încă suntem sub efectul virusului comunist al propagandei dreptului moral al conducerii societății de către mediocritatea proletară și mai stăm cu fața către răsărit, adică către Moscova, de unde ne inspirăm și de unde plagiem. Și cum punem la grea încercare partenerii ce ne-au întins o mână –  crezând în minciunile noastre de intenție de reformă morală, că noi suntem cu inima și sufletul pro-occidentali, dar conjunctura istorică ne-a obligat să privim și copiem obiceiurile Moscovei -,  dându-ne o nouă șansă să ne reabilitam, mă tem ca vom eșua lamentabil și vom claca, dacă vom continua să fim în agonie în no-mans’landul stupidului drept al dirijării societății de mediocritate, ce și-a găsit refugiul în politică. Pentru că și răbdarea occidentului are limite. Or, noi o credem infinită și forțăm limitele răbdării, cerșind mereu păsuire pentru transformare, timp în care ne încăpățânam să copiem, în tot și în toate, modelul rusesc al politicii și al funcționarii statului, pentru că asigură mediocrului posibilitatea de a parveni.

Astfel, în loc ca societatea să sufere transformări radicale, în sensul implementării modelului democrației occidentale, bazat pe concurența valorilor reale, ea face pași în sensul opus, staționând în impunerea mediocrității, modelul alunecând, tot mai evident, spre cel moscovit, al totalitarismului absolut, unde separația puterilor în stat e ceva pur formal și unde valorile trebuie să se resemneze și să se supună mediocrității care se impun prin șiretenie și viclenie. Dovada că nimic nu s-a schimbat? Deși legea e clară și interzice imixtiunea politicului în exercitarea puterii executive (administrație) și judecătorești, politicul, în fapt, pri numiri după criterii aleatoare (ce n-au nimic cu valoarea și principiile morale) dictează totul. Și în loc ca puterea politică să pună capăt acestei anomalii ce are ca efect prelungirea aplicării modelului comunisto-moscovit de administrare a țării de către mediocritatea promovată prin politică, ea continuă să se complacă în aplicare modelului răsăritean, ca alternativă viabilă. Iar scenariul e mereu – deja cronic – același: în campanie, folosindu-se de buni actori, specialiști în manipulare, ni se promite modelul occidental de guvernare, cu priză la public, adică moral, fără corupție, în care valoarea și concurența vor prima, iar după preluarea puterii ni se servește modelul moscovit, în care hoția din avutul public, corupția, traficul de influență, nepotismul și imixtiunea politicului sunt prezente în tot și în toate. Iar cine cârtește, sub masca supremației legii în democrație, o ia peste bot. Și uite-așa, de treizeci de ani, lipsiți de consecvență morală, baleiem între Bruxelles și Moscova, asociindu-ne și fraternizând, în funcție de poziția în care ne situăm la un moment dat și de ceea ce urmărim.

Adică, cu alte cuvinte, n-avem nimic sfânt în noi după ce ajungem la putere și ne metamorfozăm uitând și sfidând toate principiile morale. Ba chiar ne uitam și urât când suntem mustrați că încurcăm, deliberat, estul și vestul de pe busolă, invocând, precum Ceaușescu, interesul național și particularitățile specifice nației, ce ne face unici față de restul. De parcă am avea un Dumnezeu al nostru și o morală care nu se potrivește cu cea a celor care practică democrația reală, nespecifică tranziției la care facem recurs de când existăm!

Pavel ROMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here