Lobotomie

„Nah, s-a terminat simulacrul”, îmi scrie aseară un amic ce a participat la paranghelia de la Polivalentă. Un fel de „Al Xlll-lea Congres”. Cu îndelungi ovații Comandantului Suprem. Un amalgam de divorțuri, curvăsărai și valori creștine. Cu funia în casa spânzuratului. Cu discursuri pompoase(cacofonic agramate) despre viziune, asumare, responsabilitate și performanță. Cu copii, mame, neveste(naiba mai știe ale cui) folosiți pe post de agenți electorali. Cu un Robu dezlănțuit într-un LAUDATIO desprins din Analele PCR. Despre un partid care tocmai a pierdut guvernarea. Despre un oraș amorțit între Oradea și Timișoara. Final incandescent pe ritmuri de Tina Turner. Cu aplauze furtunoase printre buchete de flori galbene. Bă băieți, flori galbene se duc doar la evenimente funebre. Dar, în esență, asta a fost. Un eveniment funebru. În care găștile, se pare, au învins. Deși, prin sală, mai toți vorbeau despre Bibi. Pentru că oamenii, alții decât cei duși cu autocare la mascaradă, îl vor pe Bibi primar. Ei nu aplaudă, nu lucrează nici la CET, nici la CTP, nici la Apă-Canal, nici la Poliția Locală. Ei doar votează. Știți cum? Exact pe dos cum credeți voi. Pe pariu…

Aseară a fost de fapt un concurs de mediocritate intre conferințele Pnl și Psd. Primari Psd în funcție, după ce l-au reales pe Dorel, și-au lansat candidaturile la Pnl. De Caragiale, nu altceva. De noaptea minții…

De aia am rămas încremeniți în proiectul Marelui Vizionar. Că până faceti voi Aradul verde de la un capăt la altul, vântul de aseară mi-a umplut mașina de tencuiala căzută de pe o clădire istorică. Una dintre alea pe care Bolojan, la Oradea, ar fi făcută-o bijuterie…
Altfel nu-mi pierdeam vremea cu voi. Dar acuma trebuie să o vopsesc. Pe toată. Și e scump…

‘Re-ați ai dreaq de demagogi…

Colaboraționiștii noștri