balint

Fiind obligat să stau cu privirea înfiptă în televizor, cu urechile sprijinite de difuzorul radioului şi cu atenţia curtată de site-urile de ştiri, tocmai dincolo de graniţa româno-ungară, ce să fac cu atâtea informaţii? Le compar. Iar, în perioada asta, parcă se văd mai clar şi programele guvernamentale pentru dezvoltarea economiei româneşti.

Bunăoară, dacă nu era situaţia de urgenţă, dată de criza coronavirusului, care interzicea, sub ameninţarea cu pedeapsa cu închisoarea, toate deplasările de după ora 22,00 şi până la ora 6,00 a dimineţii, n-am fi ştiut niciodată cât de bine se organizează guvernul, prin conlucrarea dintre ministere, pentru a susţine economiile altor ţări europene. Ministerul Transporturilor a creat linii aeriene speciale pentru a facilita plecarea lucrătorilor sezonieri români în alte ţări, precum Germania, după care va urma Spania etc. Ministerul de Interne a deschis vămile special şi nu a îndrăznit să oprească nici un mijloc de transport în comun care circula între orele din intervalul interzis. Ministerul Sănătăţii tace din cauza măştii puse la ordin.

Mai pe scurt, în perioada asta de criză, care va provoca cu certitudine o altă criză economică, de o anvergură mult mai mare decât cea din 2008-2010, guvernul României se zbate, prin toate mijloacele politice şi diplomatice, să susţină alte economii europene. Mai mult, decât să creezi locuri de muncă, ori măcar să sprijini menţinerea celor existente, te zbaţi să plăteşti din banii guvernului român toate cheltuielile pentru crearea de locuri de muncă în altă ţară. Cireaşa de pe acest tort al prostiei (ori, poate, al inteligenţei speculative economice pentru bunăstarea personală a decidenţilor) este dată de faptul că lucrătorii români produc alimente şi produse alimentare care sunt vândute apoi în România, la supermarket-urile multinaţionalelor. Pentru care tot guvernul român a stabilit facilităţi financiare pentru perioada de criză.

Ca şi cum guvernul român ar urmări o îngropare pompoasă a economiei româneşti a interzis şi exporturile la produse cerealiere şi la alte produse considerate strategice.

Acuma, având un exemplu la îndemână, în Ungaria, o să vă spun ce măsuri a luat guvernul ungar, exact în aceeaşi perioadă, adică săptămâna trecută. Producătorii agricoli unguri s-au plâns guvernului de la Budapesta că vor intra în colaps, deoarece nu mai au cui să vândă la export. Orbanul din Ungaria i-a asigurat că va sprijini exporturile către ţările cu care erau încheiate deja contracte.

Pe de altă parte, planul guvernului ungar este de a investi masiv în economia naţională, direct şi prin credite şi dobânzi pentru firme garantate de stat, prin crearea de locuri de muncă şi păstrarea celor existente. Sectoarele din economie, care vor fi susţinute cu preponderenţă sunt din turism, construcţii, agricultură, transporturi, sănătate, industrie alimentară, logistică şi, nota bene!, industria creativă şi cinematografică!

Orbanul budapestan a spus şi de unde vor veni parte din banii necesari acestor măsuri. Adică: finanţarea partidelor politice va scădea la jumătate din bugetul de până acum; se vor introduce taxe suplimentare băncilor şi societăţilor multinaţionale; transferuri bugetare de la nivel local la cel naţional. Suma estimată ce va fi investită este de circa 30 miliardede dolari americani.

În acelaşi interval de timp Orbanul bucureştean a dat posibilitatea băncilor să aplice dobândă la dobândă, a creat posibilitatea suspendării a peste 1 milion de contracte de muncă şi a creat facilităţi economice pentru multinaţionale. Iar partidele politice româneşti tocmai şi-au primit banii din subvenţii, pe primele trei luni, de la Autoritatea Electorală Permanentă. Nu mai amintesc de măsurile sociale ale guvernului de la Budapesta, fiindcă voi fi acuzat de populism.

Aşa că mi-am amintit că acum nişte ani am fost la un seminar. Amplu. Adică, cu multe subiecte abordate şi analizate. Mie mi-a plăcut cel mai mult subiectul despre criză. Despre criza mondială.

Iată ce se zicea acolo despre criza economică mondială! Că criza va evolua în România în mai multe variante. Succesive, crescânde şi determinante.

Prima variantă este în formă de „V”. Cum ar veni, am fost la un nivel al dezvoltării economiei, după care vom coborâ brusc şi vertiginos până la un anumit nivel, iar după aceea vom urca înapoi, fără pauză, la fel de brusc şi vertiginos la nivelul de la care am coborât. Nimeni nu ne spune de la ce nivel am început descinderea economică şi la care nivel ne vom întoarce. Cert este că „V” vine de la victorie.

A doua variantă, prin care criza mondială s-a strecurat în patul conjugal al bugetului naţional, este în formă de „U”. Adică, economia românească plonjează şi mai abrubt, şi mai rapid, după care urmează o perioadă de acalmie în coborâre şi o alta, la fel de calmă, în urcare. După care ne avântăm instantaneu, cu pioleţii lui Orban, înapoi, fix până la nivelul de la care am plonjat. Nici de această dată nu se ştie care este acest nivel. Însă, se ştie că această literă se aude prelung pe stadioanele de fotbal.

A treia variantă este în formă de „L”. Deja e clar. Plonjarea în gol e o obişnuinţă. Oprirea  din criză e bruscă, după care rămânem la acelaşi nivel. Constant. Nimeni nu ştie pentru cât timp. Aici nu avem prea mult de comentat, pentru că revenirea nu poate fi prevăzută. Oricum, e vorba de o variantă pe termen lung. Adică, lină. De la trambu-lină.

A patra variantă, şi cea mai interesantă, a crizei româneşti este în formă de „W”. Varianta asta este pe termen mediu. V-aţi prins, nu? Economia se prăbuşeşte, revine brusc, se prăbuşeşte şi revine brusc. Cu alte cuvinte, este oscilantă.

Rezumând, criza mondială adaptată la economia românească are următoarele caracteristici: victorie prelungă, lină şi oscilantă.

Eu cred că îi lipseşte o caracteristică a crizei: de a fi repetitivă. Aşadar, propun, cu supunere proletară, o altă variantă. În formă de „A”. Avantajul constă în faptul că picioarele literei pot să pornească de la orice nivel. Alt avantaj este că, indiferent de la ce nivel se porneşte, criza urcă. Optimist. Dacă nu ne convine unde ne putem întoarce cu economia putem să ne izolăm în triunghiul echilateral, superior şi unic, al literei cu care începe alfabetul. „A” este şi sunetul pe care îl scoatem în semn de exclamare atunci când ne vine o idee. Iar între bărbaţi orice idee începe şi se termină cu o femeie. Orice idee între femei începe cu un bărbat, care se gândeşte la o femeie. Însumând, evoluţia crizei româneşti este sintetizată de cinci litere: VULWA. Sau, criza românească este: o victorie prelungă, lină, oscilantă şi repetitivă. De aici rezultă şi soluţia evidentă. Criza poate fi combătută printr-o înfrângere a victoriei, prin scurtarea ei, prin zdruncinarea (tulburarea, ondularea) ei, prin continuitatea ei, ori prin întreruperea repetivităţii ei. Nu îmi dau seama ce litere ar putea defini caracteristicile acestor măsuri de combatere a crizei economice, dar, cu certitudine, nu ar ieşi cele cinci litere la care vă gândiţi.

Ovidiu BALINT