Onorată conducere a publicaţiei Flacăra roşie,
Subsemnatul, Mihai Eminescu, posesor al unui bust care nu seamănă cu mine nici când eram în copilărie, plasat în faţa sediului Poliţiei din municipiul Arad, chiar în faţa arestului unde nu mi-a plăcut niciodată, vă aduc la cunoştinţă următoarele:
Vecinul meu de bust, impricinatul Alexandru Ioan Cuza, fost domnitor, posesor al unui bust care îi seamănă întrucâtva, efectuează activităţi dubioase în timpul nopţii, care duc atingere imaginii Poliţiei Române, cu care subsemnatul a avut o relaţie mai mult decât prietenoasă. Astfel, impricinatul A.I.Cuza, prin implicarea directă a bustului său, aruncă seminţe de buruieni peste scările de la intrarea în clădirea care găzduieşte sediul Poliţiei arădene, exact în jurul Monumentului Eroilor căzuţi la Revoluţia din 1989.
Menţionez că am observat activitatea subversivă a impricinatului deoarece noaptea mai scriu poezii despre multrâvnitul Luceafăr.
De asemenea, vă trimit alăturat o fotografie pe care am reuşit să o realizez în cursul dimineţii de ieri, când impricinatul Cuza dormea în bustul lui.
Din cauza acestei activităţi nocturne a impricinatului A.I.Cuza, în faţa sediului Poliţiei arădene au crescut buruienile cât mine. Mă rog, cât bustul meu. Cât bustul meu sculptat, nu cât bustul meu când eram viu, fiindcă atunci ar fi buruienile ceva mai mici.
În încheiere, precizez că mi-aş coborî bustul ca să cosesc buruienile, fiindcă iubesc Poliţia română încă de la înfiinţarea ei de către impricinatul A.I.Cuza, dar mă doare puţin în spatele soclului şi u mă pot apleca.
Asigurându-vă de întreaga mea consideraţie, vă rog să realizaţi o anchetă care să stabilească originea seminţelor de buruieni, care au crescut cât Făt-Frumos din Lacrimă!
Cu stimă, bustul lui Mihai Eminescu, care nu seamănă cu poetul
Claudia I.
(p)
