Ce-a făcut PSD în ultimii ani (și ce preiau și cei aflați la guvernare, în prezent, pentru că, mulți dintre ei, sunt școliți la cursurile PSD, respectiv de profitori absoluți, cărora nu le pasă decât de propriul interes) este efectul exploatării lipsei totale de principii morale în societatea românească. Or, fără principiile morale ca și cauză, care să determine efectele, nu poți realiza o societate normală, care să ofere aceleași șanse, tuturor, adică nediscriminatorie. Se pare că demagogia deșănțată și minciuna (cosmetizata care să pară adevăr), pe care comuniștii o practicau și o foloseau pentru manipulare – în spatele căreia șmecherii oportuniști, se foloseau de masca politică pentru substituirea valorii și prin care își băteau joc de valoare și de adevăr -, continuă să rămână liantul ce unește pe cei din politică și este moștenirea care se transmite din generație în generație, ca o boală genetică incurabilă.

De ce avem parte de acest dezastru moral și această agonie prelungită a societății, cantonată nicăieri din punct de vedere moral? Pentru că în politică românească s-a fugit de morală ca „dracu de tămâie”, de frica selecției valorii morale. Cum e posibil ca imoralitatea să domine moralitatea, în România, la nivel social? Suntem unici în lumea civilizată și între țările care nu promovează autocrația. De ce? Pentru că toleranța puținilor educați din România, care cred și practică principiile morale și a mult mai puținilor din rândul celor needucați ce mai au principii morale (în stare să nu apeleze la compromisuri când li se oferă ocazia), a permis și continuă să permită ca societatea să fie dominată de imorali și imoralitate. Suntem conduși de mincinoși, ipocriți, demagogi, perverși, vanitoși, needucați, hoți, escroci, adică de scursuri imorale, iar formatorii de opinie sunt de aceeași speță: mincinoși, ipocriți, demagogi și infractori. Exact ca în comunism, când o societate ingenuncheata de frica, foame și minciună, a permis exterminarea intelectualității morale, fără să reacționeze, acceptând, fortuit, impunerea pseudo-moralei materialiste, în care compromisul, oportunismul, minciuna, ipocrizia și demagogia și mai ales, discriminarea legii, reprezentau noile valori morale. Chiar dacă pare abstract și o himeră, statul paralel, bazat exclusiv pe imoralitate, care exista în comunism (bazat pe cutume ce anulau efectele legii), există și funcționează și acum, pentru că nu este altceva decât suma mizeriei morale, adică tot ce este imoral, concentrat în politică: semianalfabetism, nepotism, clientelism politic, manipulare prin minciună, hoție a banului public și imunitate a celor ce fură banul public, demagogie, negarea valorii, etc.

Legea, ca și în comunism, e aplicabilă până la un anumit nivel și pentru unele categorii sociale. Dincolo de nivelul stabilit aleator, legea nu mai este universală, ci este interpretată și subiectiv aplicată, în funcție de statutul individului. Pentru că așa e scrisă Constituția – la ale cărei principii morale, deși sunt clar înglobate, nimeni nu mai face recurs -, citită și interpretată pe dos, de-a latul sau de-a curmezișul și-a pierdut autoritatea de lege supremă. Și asta pentru că a fost violată, rând pe rând, de caricaturile imorale ce au supt la sânul ipocritei doctrine comuniste, ce l-a negat pe Dumnezeu (și, implicit, principiile morale), înlocuindu-l cu surogatele fetise ale unei dreptati subiective, stabilite de indivizi meschini, ale căror interese sunt mai degrabă de tip Iuda, decât altruiste. Or, principiul de bază al oricărei legi (inclusiv a legii supreme, constituția), trebuie să fie, în primul rând, moral, fapt ce presupune universalitatea și nediscriminarea aplicării.

Când elimini principiul universalității și nediscriminării aplicării legii, adică principiul moral, dedicand-o unui grup, al cărui scop a fost imoral, mai putem vorbi de efectul moral al legii? L-ați auzit vreodată pe Dorneanu, Iordache, Nicolicea, Iliescu, Năstase, Băsescu, Tăriceanu sau alte emanații, de acest tip, ale scrutinelor electorale, vorbind de moralitate sau de principii morale, când vorbeau de lege și efectele acesteia? I-ați auzit vreodată, măcar, pronunțând fraza: „așa e moral”, adică făcând recurs la adevăr și justitia supremă? Eu unul nu i-am auzit niciodată, pentru că ei nu cred în adevărul, justiția, altruismul și binele universal, ci doar în subiectivismul favorizant al legii. Ei nu cred că o societate poate fi construită și funcționa fără minciună, fără ipocrizie, fără demagogie, fără viclenie, fără impostură, fără corupție, fără manipularea ignoranței. Din contra, idem ca discursul și doctrina comunistă, la baza legilor promovare, nu a stat moralitatea și universalitatea legii, ci interesul material și caracterul de instrument imoral al legii, prin care să-și elimine adversarii și să-și asigure protecția. Or, când actul normativ emis nu urmărește impunerea adevărului și a justiției universal aplicabile, nediscriminatorii, ci un un soi de pseudo-adevăr, surogat, cu care manipulează credulii, cum poate fi catalogat ca moral, adică în folosul tuturor?

Din păcate, mulți, cu pretenții de educați, posesori ai unei spoieli de cultură, fac recurs la morală, doar când le sunt afectate interesele. Și nu pentru că promovează morala că un concept universal, altruist, ci pentru că, la un moment dat, morala devine un instrument de presiune ce-i avantajează. Dovada? Ascultați-i ce spun în campania electorală, respectiv cum mimează altruismul, iubirea pentru adevăr și justiție generală. Cum înfierează ipocrizia și derapajele morale ale adversarilor. Cum știu exact ce principii morale trebuie să caracterizeze individul pentru a fi desemnat să reprezinte electoratul. După, analizați-le discursul și, mai ales comportamentul. Poate fi sintetizat într-un singur cuvânt: fanariotism! Adică absolutul duplicitarismului. În campanie: „putem orice”! După: „păi n-am știut situația reală și mai vedem ce putem”! Ce pot însă, de fiecare dată, e să-și rezolve problemele proprii. Adică să-și instaleze odraslele și nepoții în funcții publice și să-și „mufeze” familia și apropiații la banul public. Obiectiv rezolvat! Acesta este numitorul comun! Adică, caracterizat de lipsa moralei! Păi, dacă totul se rezumă la compromis (minciuni, chipurile nevinovate, până își realizează scopul, ascunderea adevărului prin omisiune, etc.) și la oportunism (acum, că am ocazia), după ce reguli morale poate funcționa societatea, ulterior? Altruiste? Când faci alergie la adevăr și justiție și ai ca scop, exclusiv, interesul privat, cum să aștepți ca efectul să fie contrar cauzei ce-l generează sau să te miri că ești catalogat ipocrit imoral? Cum să cuantifici efectele moralității legii, dacă ai o hoardă de frustrați, experți în demagogie, care nu fac altceva decât să elimine esențialul, adică partea morală a legii, interpretând, în stil marxisto-comunust, orice cuvânt sau literă, în sensul propășirii proprii? În loc ca atunci când analizezi oportunitatea și efectul unei  legi, să începi cu necesitatea emiterii ei și efectul acesteia din punct de vedere moral, adică plecând de la adevăr și justiție universală, tu cauți cum s-o strecori, în interesul cuiva, fără să încalci principiile de bază și te miri că nu este aplicată diferențiat, de magistrați, așa cum ți-ai dorit? Și vrei s-o faci mizând tot pe imoralitate magistraților, pe care încerci să-i determini, prin intermediul CSM sau Curții Constituționale, să interpreteze legea, discriminatoriu?

Asta au făcut și continuă să facă politicienii, în complicitate cu cei din Curtea Constituțională și CSM. Mereu cauta portițe prin care să strecoare discriminare de interpretare, în legi dedicate, imorale, cu care să manipuleze și prin care să-și asigure imunitate pentru erorile comise. Asta fac politicienii de treizeci de ani: experimentează tipul de lege universal, aplicabilă diferențiat, care să dea aparența de moral, când este imoral. Adică să se închine, în același timp și la Dracu și la Dumnezeu, respectiv să spună adevărul și să mintă și să ajungă și în Rai. Ne mai mirăm atunci că în loc să le stea în gât, îmbucătura ce-au furat-o, se mândresc cu ea și se simt fericiți? Poți „legaliza” (stupid), dar nu poți moraliza furtul (material și intelectual)!

Pavel ROMAN