Profesoara mea de biologie din școala generală, doamna Damian, îmi era dragă nu doar pentru că ne ducea în tabere și avea un cult pentru natură (adeseori, în drum spre școală, o vedeam adunând diverse hârtii de pe jos și aruncându-le în primul coș de gunoi; da, erau coșuri de gunoi pe vremea lui Ceaușescu!). Îmi era dragă și pentru că ne învăța diverse lucruri chiar și când nu eram la ore. Bunăoară, când am mers, într-un iunie însorit, într-o excursie pe dealurile din jurul Măderatului, am dat de-un cireș plin de „cercei” în pârg. Normal, în câteva clipe mai toți copiii eram în pom, întinzând mâinile să apucăm cât mai multe cireșe. Doamna Damian însă, cu o comandă fermă, ne-a dat jos și ne-a spus: „Nici să culegeți cireșe nu știți, dar vă învăț: cireșele și vișinele se culeg prin prindere de peduncul şi prin tragere laterală. NICIODATĂ nu veți culege cireșele și vișinele fără codițe, pentru că distrugeți producția de anul viitor. Acolo unde ați smuls fructul, lăsând pedunculul în pom, la anul nu va mai exista rod. Pe de altă parte, dacă veți culege cantități mai mari, pedunculul va menține fructul proaspăt, cu seva pe care o are, preț de câteva zile bune. Și încă ceva: culesul fructelor se începe de la baza coroanei spre vârf şi de la exteriorul spre interiorul coroanei. Și acuma, gata, puteți urca înapoi în pom!”
De ce mi-am amintit de doamna Damian? Pentru că azi, în piață, am văzut zeci de lădițe cu cireșe și vișine fără codițe. În capul meu, încă de-atunci, din clasa a cincea, cireșele și vișinele culese fără codițe sunt mutilate. Nu le-aș cumpăra niciodată și mă mir că mai sunt unii care, deși au livezi (din moment ce ajung să vândă cireșe), nu s-au documentat câtuși de puțin asupra modului în care trebuie culese fructele astea. Dacă ar mai trăi, sunt convinsă că doamna Damian ar merge la fiecare precupeț în parte, explicându-i că nu așa se fac treburile astea.
Dacă n-ați știut, cu plăcere, și-altădată!

Eugenia CRAINIC (facebook)