Să vorbim o țâră și despre vânătoare , cea mai veche îndeletnicire a omului .
Satul meu Revetiș – Cociuba este înconjurat de dealuri acoperite de păduri iar casa în care m-am născut și am crescut este situată în imediata vecinătate a pădurii . De aceea pasiunea pentru vânătoare s-a înfiripat în mine și în fracile Iuăn încă de mici copii . Eu fiind tehnician silvic am executat timp de 20 de ani activități inclusiv de vânătoare și economia vânatului , iar fracile Iuăn a devenit un vânător înrăit și devotat .
Prima activitate vânătorească la care am participat a fost în toamna lui 1968, când eram pe clasa a VI-a la școala din Revetiș . Într-o duminică a lunii octombrie , vine pe la noi Dodu Maceșu , șumariul de la Câcarău și ne roagă să merem careva să-l ajutăm să ducă un lup pe care îl împușcase în Vie la Doamna . M-am oferit eu să îl ajut , curios pentru că nu mai văzusem lup . Ne-am dus la locul unde era lupul și când l-am văzut am fost foarte impresionat , era un lup mare la vreo 60 de kile . Dodu i-a legat picioarele câte două , l-am pus pe o prăjină și l-am luat amândoi pe umăr și făloși , mai ales eu , am plecat cu el către Câcarău .
Cam în tăce duminicile gin toamnă până la începutul primăverii , veneau pe la noi Oanea lu’ Fargău , profesorul Dodu Mercea și moșoiu Panciu , toți trei vânători păcimași , chemându-ne pe mine și pe Iuăn , fracile , să merem cu ei să împuște iepuri și fazani , eu și fracile pe post de haităii . O luam prin Panarișce , pa Haiugă și pa coasta lu’ Huda , după care coboram și continuam prin țarină șî merem până la pod La Rastoacă , sau în Cot , la moșu Bubi . De fiecare dată se împușcau iepuri și fazani , noi primind partea noastră de vânat , adică fiecare câte un iepure și un fazan .
Pot spune că la îndemnul profesorului Dodu Mercea , care preda Biologia la Școala din Revetiș , am îmbrățișat meseria de silvicultor , urmând cursurile Liceului Silvic Pădurea Verde , din Timișoara .
Marius BRASAI
