Popa și dascălul, de când lumea, erau considerați intelectualii satului. La ei se ducea lumea ori de câte ori avea o problemă. Voiai să scrii o scrisoare? Îl rugai pe dascăl. Voiai să ți se deslușească vreun zapis? Îl rugai pe popă. Aveai de mers la oraș și nu știai pe nimeni? Găseau ei, popa sau dascălul, să te trimită la careva. Iar cei doi, fini intelectuali, citiți și miruiți cu toate unsorile, făceau în așa fel încât în comunitate să fie liniște, pace și prietenie. La fel se întâmpla și în caz de vreo molimă. Popa era primul care oferea biserica pentru eventualii bolnavi. Se îngrijea nu doar de sănătatea spirituală a semenilor lui, ci și de cea fizică. Așa cum azi nu se mai întâmplă, încât ajungi să te întrebi, pe bună dreptate, de ce mai sunt considerați unii popi intelectuali?! Dacă cei despre care vorbesc eu aici ar fi citit la viața lor măcar un pliant turistic cap-coadă, ar fi putut să judece îndeajuns încât să îndemne enoriașii să respecte niște reguli minime de protecție împotriva bolii, fiindcă-i bai, de bună seamă. Covidul proliferează, vreme în care la înmormântări unii preoți continuă cu obstinație să-i îndemne pe îndurerații participanți să sărute crucea, de parcă n-ar fi obligați să judece mai profund decât majoritatea dintre ei, măcar în contul școlii pe care au urmat-o și a faptului că sunt, înainte de toate, intelectuali și nu oameni care nu pot să înțeleagă cum se pot transmite niște virusuri. Ei văd zi de zi că se îmbolnăvesc tot mai mulți, că din pricina epidemiei au rămas oameni fără locuri de muncă, s-au închis fabrici, s-au închis mici întreprinderi, alți oameni au murit, alții au ajuns cu sechele respiratorii grave, copiii fac simulacre de școli online, alții… iar ei, fără niciun pic de înțelegere, de empatie, de respect, până la urmă, față de enoriași, în loc să-i învețe să considere sfinte niște reguli, să nu ajungem iarăși închiși prin case și cu grave probleme financiare, plus alte angoase, ei îi roagă să-și dea jos măștile și să pupe crucea rând pe rând, măști care pe timpul slujbei fuseseră… obligatorii.
Așa s-a întâmplat că la Seleuș și Pâncota s-au infectat oameni la înmormântări, la Sâmbăteni la fel, totul, sub ochii impasibili ai unor popi de la care te-ai fi așteptat să fie primii care să îndemne la respectarea măsurilor de prevenire. Știu din gura enoriașilor că e așa, m-au sunat oameni cu minte care s-au plâns îngroziți că popii îndeamnă la pupatul crucii de parcă nu ne-am confrunta cu nicio boală și nu și-ar vedea propriii enoriași cărați cu izoleta de prin localitate. Oare ce s-ar întâmpla, totuși, dacă popii ar redeveni intelectualii care au fost cândva și și-ar învăța enoriașii de bine, renunțând să participe la proliferarea bolii care în curând ne va cuprinde ca o caracatiță!
Dacă aveți de gând să bateți câmpii cum că crucea aia-i sfințită și nu transmite virusul, vă rog să vă dați singuri unfriend și block, apoi două pălmi peste cap!
Șeruiți și voi, să apuce să-și amintească toți popii că au făcut o facultate, iar asta îi cam obligă!
Eugenia CRAINIC (fb)
