În vremea prunșiei mele , mami și baba, Dumnezo să le hoginească, dușeu coșările pline cu câce , tăce în cap . Gintr-o șcergură se fașe oblanicul care se pune pa cap pasta care să așaza coșara plină cu una , alta . Așa se dușe mâncarea la țarină , negoțul la piaț la Șăbiș sau legumile ori poamile gin țarină acasă . Tăt în cap se dușe șî albia cu haine la Criș pântru spalat cu maiu gi lemn . Întăgiuna ne cemau pa noi prunșii să le ajiutăm să rigișe coșara sau albia în cap , sau să le ieie gin cap . Gi asăminea în cap se dușe gi câta muieri sarșina cu surșele gi pa gial , pântru foc pa timp gi vară sau poniava cu frunză gin padure pântru așcernut la iosag .
Așă ca în cipu gi mai jios , dușeu naince vreme muierile noașce bogaju , o tarhatu !

Marius BRASAI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here