Uitasem. Dacă nu îmi amintea Facebook-ul, rândurile de mai jos, scrise de Daniel Berar, uitate rămâneau. Le reiau, hic et nunc.
Am crezut întotdeauna într-o prietenie adevărată. Am crezut în aceste valori și în naivitatea mea, cronică aș putea spune, nu am crezut că într-o zi un prieten poate să mă dezamăgească în asemenea hal. Amândoi am învățat ceea ce înseamnă presa de la Tristan Mihuța. Pas cu pas am înțeles că Aradul și arădenii au nevoie de altfel de presă. De altfel de oameni. Acesta a fost și motivul pentru care am plecat împreună la drum. Să arătăm că presa nu înseamnă șantaj și non-valoare. Presa înseamnă cu totul altceva. Am crezut că putem să ne ducem acest obiectiv până la capăt. Când a (fost) falimentat Observator arădean am suferit mult. Nu pentru că mi-am pierdut un loc de muncă iar copii mei aveau nevoie de bani pentru școală. Ci pentru că simțeam că noi de la Observator nu ne-am atins obiectivul în presă. Am crezut și atunci că sunt coleg adevărat cu cei care am lucrat la Observator arădean. Anii au arătat că nu a fost așa. Unii colegi au renunțat pentru că tentația ciolanului puterii a fost mare. Sau poate că și-au dat seama că nu sunt făcuți pentru o presă adevărată. Sau poate că, înțeleg și asta, salariul a fost mult mai mare în altă parte. Nu pot însă înțelegere de ce noi care am crezut într-o presă adevărată și am încercat, pe salarii de mizerie, să ne facem treaba fără a avea un alt câștig financiar colateral, să fim catalogați căței. Îmi aduc aminte că un corespondent al Observatorului a acceptat de la un președinte de club de fotbal 10 lei. O sumă simbolică pentru a-i acoperi, chipurile, cheltuielile de deplasare la un meci. Știți ce a făcut directorul Tristan Mihuța? L-a dat afară imediat… Acesta a fost Observatorul arădean! Acesta a fost Tristan Mihuța! A încercat să formeze mai întâi oameni adevărați care nu se inspiră de la o bancnotă de 10 lei ca să știe cum să scrie. De aia spun că sunt dezamăgit de un prieten. De acel coleg cu care am mâncat din aceeași farfurie. La fel ca și cățeii nou născuți. Numai că eu am crezut și cred în continuare în ceea ce înseamnă presă, iar altul a ajuns dulău la stâna unor stăpâni fără scrupule…
Tristan MIHUȚA
